Linkuri accesibilitate

Alexandru Slusari: „Ţara, cu toate rezervele, cu toate furturile, s-a transformat totuşi într-un şantier şi se vede că acest lucru este prioritar.”



Agricultura moldovenească s-a regăsit până acum cu uşurinţă ba în bucurie, ba în tristeţe, dar mult mai puţin în strategii ale statului, după cum susţin cel puţin cei mai aprigi avocaţi şi promotori ai ei. O situaţie ce poate fi schimbată oare? Discutăm în această dimineaţă cu preşedintele Uniunii Producătorilor Agricoli, „UniAgroProtect”, Alexandru Slusari.

Europa Liberă: Dle Slusari, că e bine, că e rău cu vremea şi recolta, în agricultură rămâne sau reapare mereu un fel de refren al problemelor şi insatisfacţiilor. Acum, de exemplu, se pare că se vorbeşte cu îngrijorare şi nemulţumire faţă de autorităţi despre „problema grâului”. Ce se întâmplă, de fapt, în această privinţă?

Alexandru Slusari:
„Situaţia a început puţin să se amelioreze după ultimele discuţii. Existenţa presei libere totuşi influenţează pozitiv asupra soluţionării unor probleme. În ultimele șapte zile de când s-au început discuţii mai intense asupra acestei probleme preţurile la grâu au început puţin-puţin să crească şi este un lucru pozitiv.

Dar până atunci într-adevăr exista o problemă serioasă ce ţinea de discuţiile despre supraproducerea de grâu: toţi vorbeau despre o recoltă-record, despre faptul că niciodată n-am fi avut aşa recoltă de cereale; ceea ce din punctul meu de vedere şi din punctul de vedere al colegilor mei este incorect. Noi toţi, începând de la miniştri şi terminând cu oamenii simpli, urmează să schimbăm paradigma, atitudinea faţă de problemă. Trebuie să recurgem la numărarea veniturilor ţăranilor, dar nu la constatarea recoltei bogate. În condiţiile economiei de piaţă acest indiciu este cel mai important pentru producătorii agricoli. Când toţi vorbesc despre recoltă-record, veniturile ţăranilor merg în jos. Pentru că se poate crea o situaţie artificială de micşorare a preţurilor.”

Europa Liberă: Să înţelegem acum că producătorii agricoli pot fi mai liniştiţi în privinţa preţului la grâu…

Alexandru Slusari:
„Puţin-puţin. O constatare foarte atentă ar fi că în ultima săptămână, mai ales în centrul şi sudul Republicii Moldova, preţul grâului aproape a ajuns la cel de piaţă înregistrat la vecinii noştri, pe pieţele regionale. De bine, de rău la sudul şi centrul ţării situaţi se ameliorează. Mai rămâne problema nordului. Aceste raioane sunt mai departe de porturi, iar combinatele de panificaţie cu părere de rău nu se grăbesc să ajusteze preţurile, prin urmare aici mai rămâne o problemă.”

Europa Liberă: V-am văzut pledând cu diferite ocazii pentru includerea agriculturii în preocupările strategice prioritare ale statului. Ce s-ar schimba la modul practic faţă de situaţia de acum odată înarmată guvernarea cu o nouă strategie şi aici?

Alexandru Slusari:
„S-ar schimba foarte multe. Eu mereu vin cu exemplul ce ţine de dezvoltarea drumurile. Dacă în 2010, când a fost aprobată Strategia 20/20, reabilitarea drumurilor a fost inclusă în priorităţile guvernului, apoi timp de trei ani Fondul rutier a ajuns la cifra de un miliard de lei, aproape fiecare al doilea grant sau împrumut din partea donatorilor este destinat pentru reabilitarea drumurilor.

Ţara, cu toate rezervele, cu toate furturile, s-a transformat totuşi într-un şantier şi se vede că acest lucru este prioritar. La noi, însă, Fondul de subvenţionare este 400 de milioane şi noi vizăm la Fond de un miliard de lei. Am ajuns la situaţia în care comisarul european pentru agricultură, domnul Cioloş, vine cu notificare în adresa guvernului şi menţionează că, cum vreţi Dvs., fonduri europene pentru dezvoltarea agriculturii, dacă pentru voi această ramură nu este prioritară. Şi în acest context schimbarea paradigmei, o altă abordare şi includerea agriculturii în Strategia 20/20 şi conjugarea eforturilor tuturor actorilor – a statului, agricultorii, donatorii externi – asta este ieşirea din situaţie care ne-ar permite un salt calitativ în dezvoltarea sectorului agrar.”

Europa Liberă: Dle Slusari, dar priorităţile de asta şi sunt priorităţi că sunt scoase pe prim plan. Poate că autorităţile şi-au dat seama că agricultura poate atât cât poate, de asta nu au declarat-o ramură prioritară?

Alexandru Slusari:
„Eu sper că nu este aşa, că a fost doar o scăpare. Pentru că ar fi un fapt regretabil dacă ar fi aşa cum spuneţi Dvs. Atunci ar trebui să le spunem la 56% din populaţia Republicii Moldova şi la 35% de persoane apte de muncă care lucrează în agricultură că nu sunteţi o prioritate şi noi continuăm să cheltuim maxim 2 % din surselor bugetare pentru agricultură, pe când în UE, pentru a susţine 6-7% din populaţia care lucrează în agricultură, bugetul UE alocă peste 40% din toate fondurile.”

Europa Liberă: Dar poate că ar trebui redus şi numărul celor angajaţi aici în agricultură?

Alexandru Slusari
: „Asta nu se face atât de brusc. Eu sunt de acord cu Dvs. că după ce noi trecem la tehnologiile avansate, numărul de angajaţi se reduce în agricultură, dar ca să nu plece oamenii peste hotare, este necesar să le oferim soluţii de alternativă. Eu nu în zădar vorbesc nu doar despre agricultură, ci şi despre dezvoltarea rurală. Fundurile europene sunt destinate atât pentru dezvoltarea agricolă, cât şi pentru dezvoltarea rurală, care este un segment indispensabil. Dacă oamenii se eliberează din agricultură, este necesar să le oferim locuri de muncă în businessul non-agricol în localităţile rurale.”

Europa Liberă: Chiar ieri, Ministerul Agriculturii a prezentat proiectul unei Strategii de Dezvoltare a Agriculturii, până în 2020, proiect ce trebuie să treacă de Guvern şi Parlament. Peste un miliard de dolari – bani de acasă şi de la parteneri străini ar urma să fie utilizaţi pentru modernizarea infrastructurii de profil şi relansarea businessului agricol. E ceea la ce se aşteaptă cu satisfacţie agricultorii?

Alexandru Slusari:
„Această strategie a fost lansată de fapt câteva luni în urmă, încă în primăvară. În linii mari, ea cuprinde priorităţile,reperele principale pentru dezvoltarea sectorului agrar. Eu am menţionat atunci, nu ştiu dacă au fost efectuate modificări în consecinţă, dar eu am menţionat atunci trei lucruri foarte importante pentru această strategie.

În primul rând finanţarea propusă este insuficientă. Se propune că Fondul de subvenţionare în 2020 va ajunge la 750 de milioane. De lei. Cu aţa ritmuri noi nu putem să dezvoltăm calitativ şi rapid sectorul agrar. Este necesar să dublăm finanţarea în agricultură, inclusiv să folosim toate posibilităţile donatorilor noştri externi care sunt deschişi faţă de noi acum. Doi la mână – nu este luată în calcul politica fiscală.

Această strategie urmează să fie ancorată în toate strategiile financiare ale statului republicii Moldova şi la capitolul politicii fiscale să fie fixat că în următorii șapte ani noi nu vom majora TVA, sau nu vom introduce taxe suplimentare, sau vom simplifica legislaţia fiscală. Pentru că toate ideile expuse în această strategie pot fi spulberate într-o zi când Ministerul Finanţelor ar veni cu ideea de a majora TVA de exemplu.

Şi a treia problemă este că în strategie lipseşte cu desăvârşire ideea intervenţiei. Anul 2013 încă o dată a demonstrat toate problemele ce ţin de lipsa intervenţiilor din partea statului, intervenţii absolut fireşti în UE. Când statul vine cu procurarea unor tipuri de produse agricole de exemplu în situaţia în care există supraproducere. Cu părere de rău, se vede că din lipsă de finanţe, în strategie nu a fost inclusă abordarea ce ţine de intervenţie pe piaţă şi acest lucru ar urma să fie corectat.”

Europa Liberă: Vom vedea odată cu examinarea în guvern şi parlament în ce măsură se va ţine cont de aceste sugestii ale Dvs. Revenind la problema satelor de fapt, este agricultura, aşa cum este cea moldovenească, în stare să revigoreze, să reinventeze satele moldoveneşti considerate de mulţi muribunde? Sau cel puţin să ofere o soluţie pentru o parte dintre acestea?

Alexandru Slusari:
„Categoric da. Noi avem un potenţial foarte bun. Pentru satele noastre agricultura este ramura de bază care generează veniturile. 755 din migranţii care au plecat peste hotare sunt de origine de la st şi se vede cu ochiul liber dorinţa lor de a se întoarce înapoi şi de a lucra în agricultură. Problema este că e nevoie de dezvoltare rurală, cardinal să schimbăm situaţia la sate, să le facem acces la canalizare, să gazificăm toate satele, să reabilităm infrastructura, drumurile de la sate care sunt ca după război.

Iată dacă facem toate aceste lucruri, noi satisfacem la nivelul minim condiţiile de trai. În paralel cu o industrializare la scară mică a agriculturii, când se fac câteva unităţi de prelucrare, întreprinderi mici şi mijlocii de prelucrare la sate – toate aceste lucruri în 5-7 ani ar contribui la reabilitarea localităţilor rurale.

Dar pentru acest lucru e nevoie de voinţă politică, schimbarea paradigmei de dezvoltare, construirea altui sistem de priorităţi şi, desigur, de finanţări, nu atât din surse interne, ci externe, cât este posibil.”
XS
SM
MD
LG