Pina acum in România au fost ocolite dinadins caile prin care ar fi putut fi condamnati cei care au pus in aplicare ororile din perioada comunista.
Potrivit Codului Penal pastrat pina anul trecut, crimele erau prescriptibile, daca vreme de 15 ani procurorii nu incepeau o ancheta in acest sens.
In 2012 eurodeputata Monica Macovei a reusit sa introduca o modificare la noul Cod Penal privind imprescriptibilitatea crimelor, dar chiar si asa multi experti considera ca aceasta modificare nu se va putea aplica pentru cazurile dinainte de 1989, daca nu este vorba despre dosare aflate deja in lucru.
Pe de alta parte la inceputul anilor ’90 procurorii români nici nu au vrut sa se implice in astfel de procese, fiindca si ei fusesera parte a sistemului opresiv.
Era deci nevoie nu doar de legi noi, ci si de oameni noi, care sa nu fi fost implicati in procese politice, in acuzatii nedrepte, in trimiterea la inchisoare a oamenilor care scriau in jurnalul lor intim despre nevrozele comunismului sau in condamnarea femeilor care faceau avorturi in ilegalitate.
Acum ca s-au schimbat generatile si in procuratura, iar cei care au aparat odinioara sistemul comunist au iesit la pensie, lucrurile ar putea lua un nou curs.
O parte din cei 60 cei mai cunoscuti tortionari enumerati in Raportul final al Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, mai sint inca in viata.
Dintre ei, traieste si chiar este in putere, fostul sef al uneia dintre cele mai dure inchisori despre care în Raportul prin care Traian Basescu a condamnat comunismul se scrie „Alexandru Vișinescu, director al inchisorii Ramnicu-Sarat, l-a torturat personal pe Ion Mihalache, de asemeni i-a refuzat ingrijirea medicala, ba mai mult, în plina iarna, punea sa se arunce apa peste el in celula.” (p.492).
Ion Mihalache, fruntas al celui mai mare partid interbelic din România (Partidul National Taranesc) a murit la Ramnicu Sarat in 1963, la 81 de ani, dupa nenumarate batai si torturi aplicate de Alexandru Vișinescu.
Parchetul General a preluat dosarul lui Vișinescu, dupa ce Parchetul Militar si-a declinat competenta, nu inainte ca procurorul militar-șef sa sugereze ca faptele acestuia s-au prescris.
Chiar si cu modificarile impuse de Monica Macovei, acuzatiile pe care Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului I le aduce tortionarului Visinescu sint greu de probat, desi citeva dovezi au fost gasite deja.
„Toti detinutii politici inchisi la Râmnicu Sarat au fost tortutrati fizic si psihic ca urmare a deciziilor luate de comandantul penitenciarului”, spun istoricii de la Institut explicind ca Vișinescu este responsabil pentru decesele inregistrate in perioada 1956-1963, cind era seful acestei inchisori.
Este pentru prima data cind Parchetul General din România preia un caz care poate fi incadrat in procesul comunismului, dar scepticismul specialistilor persista, fiindca Vișinescu nu poate fi acuzat de genocid, intrucit definitia genocidului nu se refera la grupuri politice, iar omorul s-a prescris, potrivit analizei pe care o fac multi juristi codului penal.
Ar mai fi insa crimele impotriva umanitatii, care au fost introduse in Cod abia in 2012 si care ar putea duce la condamnarea tortionarului Vișinescu.
Monica Macovei a gasit doua solutii tehnice pentru acest caz si a declarat ca „procurorii si judecatorii au obligatia de a incadra juridic faptele descrise in sesizarea Institutului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului in cazul Vișinescu in functie de ancheta si de probe, dar si pe baza dreptului international, adica a art. I al Conventiei ONU asupra imprescriptibiltiatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii.”
Nici celelalte state foste comuniste nu au avut in legislatiile lor aceasta prevedere si cu exceptia Poloniei, de altfel, procesul comunismului nu a existat in Estul Europei.
România are acum sansa sa inceapa acest proces, mult prea intirziat, dar necesar nu doar pentru clarificarea istoriei, ci mai degraba pentru a pune o ordine morala in intimplarile din istoria recenta a tarii.
