La aproape cinci ani de când Osetia de Sud și Abhazia au fost recunoscute de Rusia după războiul ruso-georgian, republicile separatiste georgiene par să-și vadă viitorul în mod diferit: prima vrea integrarea cu Rusia, cealaltă – întărirea independenței. Dar ambele suferă din cauza unei administrații ineficiente și au probleme cu dările de seamă pentru cheltuirea imenselor ajutoare rusești. Corespondentul Europei Libere, Robert Coalson s-a interesat despre așteptările oamenilor de rând din cele două regiuni iar Alexandru Eftode îi prezintă în rezumat relatarea.
În săraca Osetie de Sud, unde șomajul este masiv, chiar și zvonul că se fac angajări la o nouă fabrică provoacă agitație. Madina, o învățătoare din capitala regiunii, Țhinvali, spune că oamenii de aici au obosit să stea degeaba: „Am auzit că deschid o fabrică. Cică vor fi 350 de locuri. Mulți vor să meargă acolo. Adică, oamenii au obosit să nu facă nimic, să stea la colțul străzii și să bârfească vecinii care fac măcar ceva, ceva”.
În august 2008, locuitorii republicilor separatiste georgiene au salutat cu entuziasm și speranță victoria Rusiei în scurtul război contra Georgiei și recunoașterea de către Moscova a independenței Osetiei de Sud și Abhaziei. Urmele acelui optimism se regăsesc și astăzi în cuvintele Madinei: „Principalul e că e pace, chiar avem relații pașnice cu vecinii. Desigur, am vrea să fie mai bine. Dar nici Moscova nu s-a construit deodată. Încetul cu încetul va fi poate mai bine, vor înțelege mai adânc problemele noastre”.
Cele două regiuni rămân izolate internațional, dependente de Rusia și economic, și politic. Spre deosebire de Osetia de Sud, Abhazia nu a fost cuprinsă de război în 2008. Natalia, o locuitoare a capitalei abhaze, Suhumi, spune că rezultatul războiului i-a însuflețit pe abhazi: „Schimbările sunt substanțiale, oamenii s-au schimbat, au dispoziție mai bună. Au speranță în viitor, știind că există o bază solidă pentru asta. Înainte nu era așa ceva”.
Cele două regiuni sunt diferite în mai multe privințe, inclusiv a optimismului. Muziciana Inna Guchmazova de la Țhinvali este îngrijorată de ineficiența autorităților din Osetia de Sud, corupție și irosirea ajutoarelor rusești: „La noi nu sunt perspective pe termen lung pentru oamenii normali, oamenii de rând. Ca să te descurci trebuie să fii funcționar, să deții vreo funcție oficială. Și nu cred că măcar acești oameni au cu adevărat perspective de viitor. Numai pentru perioada cât sunt în funcție. Nu există nici o dezvoltare și nu poți învăța nimic nou. Nu facem altceva decât să ne fierbem în sucul propriu”.
Osetia de Sud este înghesuită între Rusia și restul Georgiei. Este despărțită de Federația Rusă de munți, iar singura șosea de legătură trece printr-un tunel învechit. „Îi lipsește baza pentru dezvoltare economică”, după cum s-a exprimat profesorul Aleksandr Karavayev, de la Universitatea de Stat de la Moscova. Pe de altă parte, Abhazia este o regiune relativ mare, pe coasta Mării Negre, cu plaje întinse și potențial considerabil pentru turism.
Dar cea mai importantă deosebire, probabil, este aceea că Osetia de Sud pledează pentru integrarea în Federația Rusă, iar Abhazia – pentru întărirea independenței, așa cum subliniază o altă locuitoare de la Suhumi, pe nume Yuta: „După recunoașterea statului meu, cum mi s-a schimbat viața? Acum merg cu capul sus că sunt cetățeancă a republicii independente Abhazia, pe care a recunoscut-o Rusia, una din țările puternice”.
Mulți în Abhazia au așteptat mai mult sprijin din partea comunității internaționale, tot așa cum au așteptat după războiul de separare de Georgia din 1992-1993. George Hewitt, profesor de limbi caucaziene la Universitatea de la Londra, care a scris recent o carte despre conflictele separatiste georgiene, spune că abhazii apreciază sprijinul rusesc, dar sunt îngrijorați că încercările Georgiei de a izola regiunea o împing tot mai tare în brațele Moscovei.
