Linkuri accesibilitate

Italia preia naufragiați îndreptați spre Malta - drama permanentă a azilului european


Europa nu a avut niciodată o politica a azilului coerentă, acordarea acestuia ținând de dreptul suveran al fiecărei țări membre.


Un incident petrecut zilele trecute în pe litoralul Maltei a readus în atenție marile divergențe dintre membrii UE în ceea ce privește imigrația ilegală. Detalii, în relatarea corespondentului nostru la Bruxelles, Dan Alexe.

Drama a 100 de refugiați africani care pluteau de mai multe zile în largul Maltei s-a încheiat, cel puțin provizoriu, prin acceptarea lor temporară de către Italia. 102 refugiați originari din Eritrea, printre care mai multe femei însărcinate, fuseseră pescuiți de pe o barcă pneumatică în largul Mediteranei de către un petrolier grec, care, după ce i-a salvat, căuta să îi debarce în Malta.

Autoritățile malteze au refuzat cererea căpitanului și i-au cerut să se îndrepte cu încărcătura sa umană spre Libia.

Dată fiind urgența situației umanitare și faptul că la bord se mai aflau pe lîngă femeile însărcinate și răniți, refuzul Maltei de a accepta refugiații a dus la un schimb tensionat de mesaje cu Comisia Europeană de la Bruxelles, în special cu însărcinata cu afacerile interne ale UE, Cecilia Malmström.

Malta a rezistat însă presiunilor UE de a-i accepta pe acei refugiați naufragiați, neluând în seamă promisiunile de ajutor financiar și logistic de la Bruxelles. Guvernul maltez a estimat că primește în permanență prea mulți refugiați și că se află în prima linie a asaltului „fortăreței Europa” de către masele de săraci africani.

Intregul incident a readus în atenție faptul că Europa nu a avut niciodată o politica a azilului coerenta, ba chiar e probabil că nici nu va avea vreodată in functionarea sa actuala, azilul ținand de dreptul suveran al fiecărei tari membre, de ceea ce se numește principiul „subsidiarității”.

O oarecare sistematizare există deja de un deceniu (regulamentul de la Dublin), insa la un nivel restrictiv si anume: un azilant este obligat sa ceara azilul in prima țară europeană in care ajunge, iar daca nu o face, atunci poate poate fi oricând expulzat înapoi spre acea țară europeană prin care a tranzitat inainte de a ajunge in cea in care a cerut azilul.

Reglementarea s-a facut în scopul de a pune capăt „shoppingului după azil”, modului in care, inainte, unele persoane puteau cere azilul in mai multe țări ale UE in acelasi timp.

Pe de alta parte, noua reglementare pune o enormă povară pe țările din marginea UE in care ajung grupuri masive de refugiați: Spania, Italia, Grecia și, de cand a intrat in UE, Malta.

Țările nordice, in special cele scandinave, preferă să lase povara acelor mase de refugiați care ajung peste mare in seama țărilor sudice. Propunerea, făcută in mod repetat, de a se stabili cote de refugiați la nivel european a fost respinsă pînă acum de majoritatea țărilor, inclusiv de către Germania.

În cazul de față, însă, chiar dacă dificultățile materiale și logistice ale Maltei pot fi înțelese, trimiterea refugiaților spre Libia ar fi fost inacceptabilă din punct de vedere atât uman cât și legal: Libia nu este o țară semnatară a Convenției ONU asupra refugiaților și e departe de a fi o țară „sigură” pentru aceștia.
XS
SM
MD
LG