Linkuri accesibilitate

Fețele unui conflict: la aniversarea a cinci ani de la războiul ruso-georgian...


Koba Liklikadze, corespondentul Serviciului georgian al RFE în fața tancurilor ruse

Koba Liklikadze, corespondentul Serviciului georgian al RFE în fața tancurilor ruse

Koba Lliklikadze: „Dacă georgienii trebuie să-și ceară scuze vreodată, ei trebuie să o facă în fața popoarelor abhaz și osetin.”



Săptămâna aceasta se împlinesc cinci ani de la războiul de cinci zile al Georgiei cu Rusia din august 2008, soldat cu decizia Moscovei de a recunoaște independența Osetiei de Sud, unde a început războiul, precum și a celeilalte regiuni separatiste georgiene, Abhazia.

O anchetă cerută de Uniunea Europeană ajungea, un an mai târziu, la concluzia că războiul a fost început de Georgia în noaptea de 7 spre 8 august, când armata georgiană a atacat și cucerit orașul Țhinvali, capitala regiunii separatiste Osetia de Sud. Dar raportul așa numitei Misiuni Independente Internaționale de Documentare condusă de diplomata elvețiană Heidi Tagliviani punea vina pe ambele părți: deși Georgia a tras primul foc, Rusia a creat condițiile pentru război și le-a exploatat. Datele furnizate Consiliului Europei de Rusia arată că la Țhinvali au murit 133 de oameni de partea sud-osetină și rusă.

Georgia spune că a pierdut 413 oameni în timpul războiului în care trupele ruse au intrat adânc în teritoriul georgian. Numărul etnicilor georgieni refugiați este estimat la 30 de mii. Un armistițiu mediat în numele Uniunii Europene de fostul președinte francez, Nicolas Sarkozy a dus la retragerea trupelor ruse din aproape toate teritoriile nedisputate ale Georgiei. În ciuda tensiunilor premergătoare, inclusiv a unor focuri de artilerie trase cu o zi mai devreme de forțele sud-osetine, declanșarea atacului georgian la ordinul președintelui Mihail Saakașvili a fost pentru mulți o surpriză. Inclusiv pentru corespondentul militar de la serviciul georgian al Europei Libere, Koba Lliklikadze, după cum ne-a spus într-un interviu
.

Koba Lliklikadze: „Mi-am închis mobilul și m-am dus la culcare după declarația lui Saakașvili că s-a dat ordin tuturor forțelor armate să nu răspundă focurilor. Îmi amintesc că am dezbătut situația cu mai mulți jurnaliști și credeam că nu va fi niciun fel de război. Unde să lupți, cum să lupți, ce fel de război. Totul nu părea decât o demonstrație de forță din ambele părți și nimic mai mult. Nu credeam că va fi război.

M-am culcat cu televizorul pornit și m-am trezit la trei noaptea când BBC-ul transmitea cum are loc tirul de artilerie la Țhinvali, la ordinul dat de Saakașvili de a nimici țintele militare. În zori, fără să-i spun
soției, am ieșit la șoseaua către orașul Gori unde am plecat cu mașina unei televiziuni locale, Ajara TV. Pe drum, am auzit la radio anunțul că Țhinvali a fost cucerit și este sub controlul armatei georgiene.

La Gori, la câteva zeci de kilometri de linia Țhinvali, am găsit o atmosferă festivă datorată anunțului că Țhinvali a fost cucerit. Am ajuns când își încheia o declarație de presă primarul capitalei Tbilisi, Gigi Ugulava. Nu este limpede ce căuta el acolo și de ce ținea conferința. Dar Ugulava propunea un armistițiu și un coridor umanitar de trei ore pentru scoaterea răniților din zona luptelor de la Țhinvali. Acest apel a fost adresat apoi autorităților de la Țhinvali de Dmitri Sanakoyev, șeful unui guvern sud-osetin în exil, loial autorităților georgiene.

În acest timp era deja bombardată o zonă istorică a orașului Gori de către avioanele rusești. Dar, pe fundalul veștii că a fost cucerit Țhinvali, acestei prime incursiuni aviatice rusești nu i-a fost acordată mare însemnătate. În acea dimineață de 8 august, reprezentanții puterii oficiale din Georgia evitau să vorbească despre implicarea Rusiei sau despre anexare rusească. Cu o zi mai devreme, pe 7 august, președintele Saakașvili vizitase la spitalul militar de la Gori pacificatorii georgieni răniți în atacurile sporadice premergătoare războiului. Atunci, el numise aceste incidente o nebunie care nu poate dura și spunea că i se va pune capăt împreună cu Rusia”.

Europa Liberă: Fostul președinte rus, Dmitri Medvedev, cel care a dat ordin trupelor ruse să intervină, a spus într-un interviu cu televiziunea rusă Russia Today, săptămâna trecută, că Saakașvili n-ar fi crezut la început că intervenția rusească va avea loc. În cuvintele lui Medvedev, din moment ce Rusia a intervenit, Georgia ar fi folosit sprijinul presei occidentale pentru a-i atribui în mod nejustificat Rusiei imaginea de agresoare. Jurnalistul Koba Lliklikadze își amintește cum s-a schimbat această perspectivă.

Koba Lliklikadze:
„În ziua aceea, pe 8 august, pe drum către Gori de la 8 la 8:30 dimineața am auzit la postul central de radio luarea de cuvânt a secretarului Consiliului de Securitate, Kakha Lomaia. El spunea că deocamdată Rusia nu se amestecă. Momentul de cotitură a intervenit fulgerător. La o oră și jumătate după anunțarea armistițiului pentru scoaterea răniților de la Țhinvali m-am dus pe linia luptelor împreună cu jurnaliștii de la Ajara TV. Nu era nici o patrulă.

Corespondentul Europei Libere, Koba Liklikadze împreună cu militari georgieni în aproprierea satului Karaleti, la 11 august 2008

Corespondentul Europei Libere, Koba Liklikadze împreună cu militari georgieni în aproprierea satului Karaleti, la 11 august 2008

Lângă satul Meghvrekisi am întâlnit primul post al pacificatorilor ruși. Un grup de jurnaliști ne-au spus că nu există nici o garanție că vom fi în siguranță dacă mergem mai departe. Am văzut apoi două avioane de recunoaștere urmate de două avioane de luptă care au bombardat de la mică înălțime ținte la Țhinvali. Peste zece minute a apărut o coloană de militari georgieni cu răniți și morți. De la spitalul militar de la Gori se anunța deja despre 50 de cadavre.

Armistițiul se încheiase, iar Rusia trecuse la un atac de amploare. Atunci, Georgia a anunțat că Rusia folosește forța. Dar până în acel moment, din rațiuni diplomatice sau de altă natură, Georgia nu vorbea despre anexare de către Rusia. În focul războiului, jurnaliștii deseori nu au timp de analize. Acestea se fac mai târziu. Singurul lucru care mi-a venit atunci în minte este că la Țhinvali ardeau tancuri georgiene și militari georgieni au căzut în apropiere de Țhinvali și nu invers.

Adică nu trupele ruse au trecut primele linia și nu tancurile ruse ardeau pe teritoriul nedisputat al Georgiei. Acest lucru a fost o armă puternică în mâinile diplomației rusești pentru a justifica recunoașterea Osetiei de Sud și Abhaziei. Desigur, este un fapt că Georgia a folosit forța, deși nu trebuia să o facă. Dar tot fapt este că Rusia a răspuns prin ocupație și anexarea teritoriilor georgiene. În fine, oricât de tare ar manipula Rusia cele întâmplate, Uniunea Europeană și Occidentul în general își mențin ferm poziția că în Georgia este vorba de ocupație”.

Europa Liberă: De nouă luni, guvernul georgian al premierului Bidzina Ivanișvili, care a învins formațiunea președintelui georgian la alegerile din octombrie trecut, spune că încearcă să restabilească relațiile cu Rusia. Oficialități ale coaliției majoritare „Visul Georgian” spun că relațiile diplomatice nu pot fi restabilite câtă vreme Rusia își menține decizia de a recunoaște independența republicilor georgiene separatiste. Dar că doresc să refacă legăturile economice și cele sociale. L-am întrebat pe jurnalistul Koba Liklikadze cum vede aceste eforturi.


Koba Lliklikadze: „Și guvernul lui Mihail Saakașvili a făcut încercări de a restabili relațiile economice, comerciale, turistice înainte de venirea la putere a coaliției „Visul Georgian” a lui Bidzina Ivanișvili. De exemplu, Georgia a anulat în mod unilateral regimul de vize cu Rusia. Rusia nu a dat vreun semn de încălzire a relațiilor cu puterea lui Saakașvili. Acum, vedem că apa minerală și vinurile georgiene ajung pe piața rusă, chiar dacă trec prin tot felul de filtre. Dar, în linii mari, politica rusă nu se schimbă.

În interviul cu televiziunea Russia Today, Dmitri Medvedev a spus că se poate merge către restabilirea relațiilor diplomatice, dar Georgia trebuie să recunoască faptul că războiul a fost o greșeală. În ceea ce-l privește pe Ivanișvili, el spune că Saakașvili putea evita această provocare. Ipotetic putea, dar nimeni nu poate învinui acum georgienii că sunt singurii vinovați. Dacă georgienii trebuie să-și ceară scuze vreodată și dacă cineva va avea curajul să o facă, ei trebuie să-și ceară scuze în fața popoarelor abhaz și osetin, pentru faptul că nimeni nu a stat de vorbă cu ei atunci când a fost cazul încă în anii 1990. Ceea ce s-a întâmplat după asta sunt urmări ale acestei greșeli. Dar faptul că Rusia își menține vechea poziție va duce din nou la impas, mai devreme sau mai târziu”.
XS
SM
MD
LG