Linkuri accesibilitate

Un preşedinte cu calităţile lui Băsescu, nu şi defectele lui (România liberă)


In ziarele de la Bucuresti isi face tot mai mult loc ingrijorarea ca dreapta politica nu se decide asupra unui candidat unic la prezidentialele de anul viitor, respectiv ca nu trece la pasul decisiv al reunificarii ei.

Mircea Mihaies arata in Evenimentul zilei ca numai orgoliul ii impiedica pe liderii formatiunilor de dreapta sa caute impreuna solutia cea mai buna. Guvernul din umbra, pe care Miscarea Populara a anuntat ca il pregateste, intarzie sa apara. Or, insemnatatea lui e mare: ca sa se mobilizeze, alegatorii au nevoie de nume, de nume sonore, convingatoare, daca se poate. Pentru Mihaies, unificarea dreptei trebuie folosita deocamdata cu ghilimele, pentru ca in Romania ideologia nu mai joaca niciun rol. Citam: „victoriile - ca şi înfrângerile - sunt aduse de indivizi exponenţiali. Partidele lui Ponta şi Antonescu au înţeles acest lucru şi au reuşit să făurească din simpla alăturare a celor două nume un vehicul care a spulberat totul în cale. Bun-rău, acesta e modelul care funcţionează în societatea românească”. Asadar, nu mai e timp de lungi discutii despre, citam din nou, „tradiţii politice şi modele, (iar) a elabora documente complicate e pură pierdere de vreme. Cuza, Brătienii, Coposu, marile formule democratice ale trecutului nu mai impresionează pe nimeni. Acum e nevoie de altceva: de o echipă capabilă să ducă o campanie electorală dură, fiind echipată cu câteva - nu multe - idei-forţă”. Dreapta, mai spune Mihaies, ar trebui sa reia discursul anticoruptie si pe cel anticomunist, prea repede abandonate. Si sa propuna de urgenta un tandem plauzibil. Propunerea sa: Mihai Razvan Ungureanu la presedintie, Catalin Predoiu (fostul ministru de justitie) ca premier.

Dan Cristian Turturica, de la Romania libera, are o alta sugestie: Monica Macovei candidat la functia de presedinte. In opinia jurnalistului, fostul ministru de justitie, actualmente europarlamentar, este „hartia de turnesol a clasei politice româneşti şi printre foarte puţinii capabili să ducă o luptă inegală cu un adversar de calibrul PSD”. Turturica demonstreaza cum, in doi ani, candidatura la pozitia suprema in stat s-a incarcat de o dificultate de grad maxim. „Pe 4 august 2011, Traian Băsescu declara că, după încheierea mandatului său, românii ar putea dori ca viitorul preşedinte să fie un „intelectual cu viziune”, „un om cu o greutate culturală considerabilă”. (am citat). Nu se mai potriveste ce spunea atunci presedintele, arata comentatorul. „Un preşedinte al dreptei va fi mult mai izolat decât este Traian Băsescu acum” (am citat). Daca va fi un politician de dreapta, viitorul sef de stat va trebui neaparat sa aiba toate calitatile lui Basescu, nu si defectele lui, pentru ca cel putin jumatate din primul mandat va conduce impreuna cu o majoritate politica ostila lui. Defectele lui Basescu sunt cele stiute. In schimb, pentru calitati, Turturica foloseste o comparatie mai putin uzitata: cat a dorit Ion Iliescu sa stavileasca lacomia propriului partid si cat a facut in acest sens Basescu. Iliescu a esuat, de fapt. „A preferat să-şi sacrifice locul în istorie şi poporul decât să se atingă de banii celor care i-au permis să pozeze în „părintele naţiunii”. Basescu, in schimb, se arata in Romania libera si citam, „a izbutit adesea să stăvilească poftele PDL-ului, UDMR-ului şi UNPR-ului, folosindu-se de instrumente informaţionale şi justiţiare ce s-au aflat şi la îndemâna lui Iliescu”.
XS
SM
MD
LG