Linkuri accesibilitate

Nordul și sudul Europei oferă situații extreme în chestiunea copiilor născuți din concubinaj.



Unul din marile conflicte dintre justiția tradițională, încă influențată de codurile morale patriarhale, și evoluțiile recente ale societății este situația copiilor născuți dintr-un concubinaj după momentul separării părinților.

Europa rămâne foarte net divizată cultural între un sud catolic tradiționalist și un nord protestant unde instituția familiei pierde sistematic teren de mai multe decenii, tendință care pare de altfel ireversibilă.

Răsăritul ortodox constituie un caz intermediar, în măsura în care mentalitatea tradiționalistă s-ar apropia mai degrabă de cea a catolicilor, doar că ea a fost diminuată de deceniile de comunism care au adus o mai puțin rigidă apreciere a definiției cuplului.

In țările nordice, este extrem de banal ca copiii să se nască în afara unei uniuni matrimoniale. Asta a și dus la facilitarea legală a statutului copiilor născuți din concubinaj după separarea cuplului.

Nordul și sudul Europei oferă de altfel situații extreme în chestiunea copiilor născuți din concubinaj. In Estonia, de pildă, 60% din copii se nasc în cupluri necăsătorite, față de doar 7% în Cipru și Grecia, țările cele mai stricte în majoritatea chestiunilor de moravuri.

Faptul că o majoritate, sau un mare număr de copii, se nasc în cupluri necăsătorite nu înseamnă însă și că tatăl și mama vor avea drepturi egale în caz de despărțire. Germania e un asemenea exemplu.

In Germania, un judecător va propune întotdeauna, sistematic, ca copiii să îi fie încredințați mamei pînă la adolescență. Cu toată evoluția recentă a moravurilor, Germania rămâne profund tradiționalistă în chestiunile familiale.

O țară cum e Belgia, în schimb, oferă un exemplu exact opus: în Belgia nu se face distincție între copiii născuți într-o căsătorie consfințită la primărie sau un simplu concubinaj. Acolo unde în Germania un tată, chiar căsătorit legal, trebuie în caz de despărțire să se bată la tribunal pentru a-și vedea copilul mai mult de un week-end pe lună, în Belgia celor doi părinți, chiar necăsătoriți legal, li se oferă din start posibilitatea de a fi, fiecare, jumătate din timp cu copiii și trebuie ca cel care nu dorește asta să explice de ce nu dorește sau nu poate.

Belgia este de altfel una din țările, alături de Franța, Olanda sau Danemarca, în care uniunea civilă, sau uniunea domestică, a unui cuplu liber are valoare egală cu cea a unui cuplu care a dorit să treacă pe la primărie. In caz de moștenire sau de împărțit timpul de stat cu copiii după despărțire, drepturile sînt egale, indiferent dacă cei doi erau căsătoriți sau nu.

----------

De când a fost părăsită de o armată de femei plecate să muncească în casele unor străini bogaţi, Republica Moldova a devenit şi scena unor bătălii pe viaţă şi pe moarte între soţiile care au ales să-şi schimbe odată cu ţară şi familia şi soţii rămaşi acasă, pentru drepturile asupra copiilor rezultaţi din fostele relaţii conjugale. Presa a relatat foarte multe astfel de cazuri, iar avocaţii specializaţi pe dosare de acest fel vorbesc de mai multă vreme de nevoia unor intervenţii legislative imediate.

„Sunt foarte multe cazuri de acest gen în instanţele judecătoreşti în special vara, când migranţii se întorc în ţară, divorţează şi nu ştiu cum să împartă copii. Deşi spunem că există legislaţie, de multe ori nu ajută. Pentru că se merge până la absurd în împărţirea copiilor. Ei devin un element de manipulare între soţi, un element de răzbunare,” povesteşte avocata Tatiana Catană, specializată în cazuri civile.

„Avem situaţii în care mama lasă copilul mic şi vine şi-l ia, fără măcar a-i oferi un răgaz ca s-o cunoască. De obicei aceste cazuri sunt însoţite de lacrimi, tragedii, iar legislaţia nu reglementează astfel de momente. De fapt, ar trebui să există o restricţie, ca să nu fie luaţi copii cu forţa de lângă părintele cu care a crescut,” spune la rândul său Tamara Plămădeală, avocata copiilor care afirmă că centrul la care lucrează se confruntă cu o avalanşă de plângeri la subiect.

Problema esenţială ar fi incoerenţa legislaţiei, spun practicienii. Foarte multe mecanisme legale care ar trebui să fie elaborate în funcţie de noile provocări sunt pur şi simplu amânate ca fiind neprioritare. Un singur exemplu: posibilitatea ca să fie ascultat şi copilul sub 10 ani, vârsta legală de la care începe să conteze voinţa lui în jocul maturilor ce nu-l pot împărţi.

Din nou Tamara Plămădeală:

„Un psiholog, de exemplu, ar putea face evaluarea şi vedea unde crede copilul că i-ar fi mai bine.”

O soluţie mai generală, pentru mai multe probleme, inclusiv cele ce apar cu duiumul în cazurile de separare cu ambii părinţi acasă , ar fi instituţia custodiei, prezentă în foarte multe ţări europene, dar lipsă în legislaţia moldovenească. Iată ce ar putea rezolva custodia, la părerea avocatei Tatiana Catană:

„Custodia în legislaţia europeană cuprinde mult mai multe drepturi, inclusiv ca părintele care deţine custodia să poată ieşi cu copilul din ţară. La noi există această posibilitate de a stabili domiciliul copilul, care doar aparent este una şi aceiaşi. Un părinte care trăieşte cu copilul are nevoie de acordul celuilalt părinte chiar şi pentru a-i perfecta actul de identitate al copilului. Dar dacă e o mamă care se recăsătoreşte în alt stat, de exemplu, iar tatăl nu-şi dă acordul ca să scoată copilul din ţară, se îngrădeşte şi dreptul acestui copil la circulaţie, şi dreptul mamei la viaţă personală. Sunt încă foarte multe lacune în acest sens în legislaţie.”

O îmbunătăţirea legală care chiar nu suferă amânare ar fi, la părerea avocatei, ca procesele judiciare referitoare la soarta copiilor după separarea părinţilor să fie examinate în regim de urgenţă. Legea vorbeşte de termene rezonabile, dar în realitate poate fi vorba şi despre o suferinţă a copilului prelungită pe 2-3 ani, atât cât poate dura procesul.
XS
SM
MD
LG