„Manuscrisele nu ard” nu doar în romanul lui Bulgakov, ci şi în cazul unei scrieri inedite a lui Alberto Moravia. De regulă, marele romancier italian îşi punea pe foc manuscrisele, inclusiv corecturile, odată cartea apărută. Cu atât mai preţioasă descoperirea unui text inedit, datând din anii 1950-52, despre care însuşi autorul afirma mai târziu: „M-am apucat să scriu un roman total diferit, ajunsesem la mai mult de două sute de pagini, dar nu îmi plăcea. Era povestea unui bărbat foarte bogat care îl face pe un tânăr comunist să-şi piardă încrederea în partid, împingându-l să se culce cu soţia sa”.
Ei bine, Cei doi prieteni, Art, 2010, apare postum şi conţine toate trei versiuni ale aceluiaşi roman, dintre care Varianta B mi se pare cea mai completă. Doi tineri, Sergio şi Maurizio – pe cât de sărac primul, pe-atât de îndestulat cel de-al doilea – se leagă printr-o prietenie ce nu ţine cont de diferenţe, doar că „în afara simpatiei reciproce (…) [exista] această chestiune ţinută în suspensie sau nespusă, dar admisă de amândoi, a convertirii la comunism”. Între ei doi – Lalla, amanta lui Sergio, care „ştia că el vrea să-l convertească pe Maurizio la comunism; dar nu ştia câtă importanţă avea pentru el această convertire, o importanţă capitală, centrală, imperioasă”. Tragicomică, scena negocierii:
„- (…) dacă mă laşi să mă culc cu Lalla, eu a doua zi sunt comunist… pentru totdeauna.
- Şi dacă aş refuza?
- Ar însemna, spuse Maurizio calm, că tu o pui pe Lalla înaintea partidului… deci, că nu eşti un bun comunist.
- Accept.”
5 august ’13
