Linkuri accesibilitate

Alina Radu: „CSM trebuie să informeze, iar publicul să aleagă ce media să consume şi ce media să nu consume.”



Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a remis instanţelor de judecată un proiect de regulament cu privire la Serviciul de informare publică şi relaţiile cu mass-media în cadrul instanţelor judiciare. Proiectul ar avea menirea ambiţioasă de a se înscrie în eforturile de „asigurare a transparenţei actului justiţiei”... De asigurare oare sau de luare în deşert? Discutăm subiectul cu directorul publicaţiei de investigaţie „Ziarul de Gardă”, Alina Radu.

Europa Liberă: Aţi reacţionat critic la un proiect de regulament cu privire la serviciul de informare publică şi relaţiile cu mass-media în cadrul instanţelor judiciare. Un proiect elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii care-şi proclamă astfel preocuparea pentru „asigurarea transparenţei actului justiţiei”. A urmat apoi reacţia colectivă a unor proeminente organizaţii media la conţinutul acestui proiect. Ca să înţeleagă din start toată lumea: ce este supărător şi chiar periculos în acest proiect?

Alina Radu:
„Supărător este chiar titlul acestui proiect de regulament, ca să-i zic aşa, care scrie „în atenţia instanţelor de judecată”. Îmi pare periculos să creezi un asemenea Alina Radu în studioul Europei Libere la Chișinău

Alina Radu în studioul Europei Libere la Chișinău

egulament fără măcar să pretinzi să consulţi mass-media sau cel puţin ong-urile de media. Pentru că dacă e vorbă, să zicem, de un magazin care vrea să-şi facă un regulament cum să deservească mai bine cumpărătorii, probabil că aceşti cumpărători trebuie să fie consultaţi. Sau dacă un spital vrea să facă un regulament despre cum să deservească mai bine pacienţii, ei trebuie consultaţi. Dacă privim acest regulament punct cu punct vedem că există mai multe elemente care ne dau de bănuit şi care ne pun pe gânduri.

De exemplu, un punct spune că „Răspunsul în scris se va oferi în termen de cel mult 15 zile”, dar nu se spune de CEL PUŢIN cât şi nu se indică în nici un mod că un răspuns ar putea fi oferit prin mail, prin posta electronică. Putem bănui că iarăşi e nevoie să se taie copaci, să se facă hârtie, să se scrie scrisori, să se pună în plic şi să fie fugăriţi poştaşi prin Republica Moldova. Asta în situaţia în care avem un proiect atât de ambiţios care se numeşte e-guvernare şi orice judecătorie, şi orice redacţie au acces la calculatoare şi poştă electronică…”

Europa Liberă: Revenim şi la alte surprize ale proiectului, dar acest alineat pe care tocmai l-aţi citat este copiat aproape cuvânt cu cuvânt din Legea accesului la informaţie. Numai că onorabila instituţie a CSM nu face – în mod greşit nu face – nicio distincţie între asigurarea accesului la informaţie şi documente al cetăţeanului şi datoria mass media de a informa în timp util, nu peste 15 zile. Este un fel de abecedar al reglementărilor europene şi domnii judecători ar trebui probabil să cunoască acest lucru. În activitatea publicaţiei pe care o conduceţi, vi se întâmplă des să vi se pună înainte aceste 15 zile plus cinci în faţă, la solicitarea de informaţii sau de exemplu termene din seria celor „la Paştele cailor”?

Alina Radu:
„Desigur că da şi asta nu se referă doar la activitatea judecătoriilor. Orice instituţie de stat îţi pune întâi în faţă prevederea cu acest termen de „Paştele cailor” ca să vă citez. Vreau să zic că chiar şi în acest regulament sunt puse alături legile pe care s-o fi bazând prevederile regulamentului: una fiind cea cu accesul la informaţie şi imediat alături este legea cea cu privire la secretul de stat.

Am să remarc aici încă o dată, deşi am spus de mai multe ori şi nu s-a schimbat nimic, că funcţionarii de stat primesc un spor la salariu dacă asigură secretul de stat (nu ştiu care este el, pentru că în toate instituţiile de stat funcţionează aceste regulamente de parcă o fi secrete peste secrete pe banii publici) şi dacă el încearcă să facă o deschidere faţă de mass-media şi faţă de public, nu doar că nu este remunerat suplimentar ca atunci când respectă acest secret de stat, dar nici nu primeşte acest spor salarial sau i se taie din salariu. Deci vedeţi cum i se dă peste mâini şi peste gură funcţionarului public, sau cum i se dă bombonica atunci când mai bine tace decât orice.”

Europa Liberă: Cea mai amuzantă - chiar – prevedere a acestui proiect de regulament este următoarea: „Solicitarea orală poate fi oferită la telefon doar în cazurile în care serviciul colaborează de mai multă vreme cu reprezentantul concret al mass-media, acesta este credibil şi este convins că informaţia nu va fi denaturată, în anumite scopuri”, se specifică în document. Din punctul Dvs. de vedere, credibilitatea cum va fi stabilită de vreo vigilentă sau vigilent ofiţer de relaţii cu media sau vreun magistrat - după culoarea ochilor, a nasului, cloşul pantalonilor?

Alina Radu:
„Este ridicol şi eu nu ştiu cum se măsoară credibilitatea, pentru că nu am văzut nici o reglementare cum s-ar măsura. Acum trebuie să înţelegem că parametrii credibilităţii sunt stabiliţi de fiecare reprezentant al judecătoriei în parte. Şi dacă această persoană să zicem a fost admisă ieri la serviciu, ce ştie ea despre credibilitatea unui jurnalist şi cum poate ea stabili aceste criterii dacă nu colaborează de multă vreme, ci a fost angajată ieri? Acum bănuiala mea este că se va oferi informaţia colegilor de grupă a acestei persoane,consătenilor că sunt „credibili”, membrilor familiei, care sunt „credibili”… Eu înţeleg astfel acest punct din regulament.

Europa Liberă: În ce măsură îşi are locul solicitarea de informaţii la telefon?

Alina Radu:
„Eu înţeleg frica magistraţilor şi înţeleg că în realitatea de astăzi există poate şi nişte manipulatori care ar putea telefona şi s-ar putea prezenta de la altă instituţie, dar dacă e vorba despre o informaţie publică, ea probabil trebuie oferită oricui telefonează. Chiar şi unui „trăsnit” să zicem, pentru că şi el este membru al societăţii.

Totuşi, vreau să fie introdusă aici opţiunea „comunicare prin intermediul poştei electronice, pentru că o adresă electronică deja arată instituţia de la care vine această solicitare de informaţie sau arată numele de la care vine această solicitare de informaţie şi atunci nu pot exista riscuri. Să zicem dacă primeşti o solicitare de la Europa Liberă, sau de la ProTV sau de la altă instituţie, poţi să dai după aceasta un telefon şi să spui oral informaţia de care este nevoie.”

Europa Liberă: Ce impresionează deseori este superficialitatea cu care reprezentanţi ai sistemului judiciar elaborează astfel de documente - superficialitate care demonstrează un deficit acut de înţelegere a rolului presei şi a felului în care funcţionează sau trebuie să funcţioneze mass-media. De asemenea, o ignorare totală a tot ce s-a mai scris s-au s-a recomandat în domeniu în afara R. Moldova. Dvs aveţi o vastă, din păcate, experienţă de comunicare cu magistraţii din cauza proceselor în care este atrasă redacţia. În ce măsură se înţelege în mediul judecătorilor, al juriştilor în general sensul existenţei presei? Sau în particular – relaţia care trebuie să existe dintre mass-media şi sistemul judiciar?

Alina Radu:
„Sigur că e o mare problemă în comunicarea judecătorilor cu presa. Sigur că am văzut de multe ori o lipsă totală de respect a instanţelor de judecată faţă de reprezentanţii mass-media atunci când ei merg în instanţă să se informeze şi să informeze publicul. Am avut experienţe şi mai triste, atunci când noi am fost pe post de bănuiţi sau acuzaţi pentru diferite crime informaţionale, să zicem aşa, atunci când am fost părţi în procesele de judecată. Şi judecătorii au manifestat foarte puţin respect, nu pot să zic toţi, dar foarte mulţi.

Din păcate noi am scris în ultimii ani despre zeci de judecători şi cunoaştem situaţia foarte mult. Din păcate am întâlnit mai mulţi judecători pe la Strasburg făcând diferite şcolarizări, cursuri, şi după asta am revenit să-i văd în instanţă şi nu am văzut schimbare europeană la ei. Probabil că s-a osificat problema şi necomunicarea, proasta comunicare în interiorul judecătoriei şi nu mai pot schimba nimic în ei nici o deplasare la CEDO sau Bruxelles.”

Europa Liberă: Pe de lată parte, cum ar putea CSM-ul, magistraţii să se pună la adăpost de cei care – să zicem - compromit jurnalismul prin practicarea cu bună ştiinţă a propagandei, manipulării, lipsei de scrupule, profesional vorbind? Sau din lipsă de profesionalism dăunează onoarei magistraţilor?

Alina Radu:
„Eu nu cred că CSM-ul trebuie să se protejeze cumva. CSM trebuie să informeze, iar publicul să aleagă ce media să consume şi ce media să nu consume. Eu cred că CSM are foarte multă treabă la capitolul responsabilizarea judecătorilor, etica judecătorilor, combaterea corupţiei în rândul judecătorilor. Iar mass-media să zicem că trebuie să aibă alte pârghii prin care să se autoresponsabilizeze sau să-şi facă un conţinut mai corect şi nu manipulatoriu.”
XS
SM
MD
LG