Linkuri accesibilitate

Alina Radu: „Populaţia are nevoie şi de un jurnalism care răspunde la nevoile sale stringente”


Alina Radu

Alina Radu

Directoarea „Ziarului de Gardă”, în dialog cu Vasile Botnaru.


Ziarul de Gardă a fost înfiinţat cu nouă ani în urmă şi de atunci a rămas fidel scopului propus iniţial: de a dezvălui nedreptaţi, abuzuri, fraude şi minciuni. Cum se „poartă” jurnalismul de investigaţie pe o piaţa dominată de senzaţional, vedete şi vedetuţe ? - a întrebat-o Vasile Botnaru pe Alina Radu, directoarea Ziarului de Gardă:


Europa Liberă: Tot mai popular genul distracţiei, cancanuri, nu sunteţi străini pe piaţa presei care încearcă să delecteze publicul?

Alina Radu: „Ne simţim uneori ingraţi, dar atunci când ne uităm la numărul de cetăţeni care ne bat pragul, în fiecare zi, la numărul de apeluri telefonice şi scrisori pe care le primim prin poştă sau prin e-mail, ne dăm seama că populaţia Republicii Moldova are nevoie şi de un jurnalism care răspunde la nevoile sale stringente, ce ţin de combaterea corupţiei şi încălcarea drepturilor omului. Probabil că ar fi simplu uneori să ne raliem şi noi la promovarea cancanurilor, dar, din păcate, chiar nu reuşim să ne rupem de acest public pe care îl avem şi care e viu, şi care ţine legătura cu noi, zi de zi.”

Europa Liberă: Dar omul acesta este în stare să susţină financiar o publicaţie care face, cum spuneţi, muncă ingrată?

Alina Radu: „Noi nici nu o cerem. Unicul lucru pe care îl cerem – ca omul să nu tacă. Şi atunci când observă o problemă în viaţa lui sau în viaţa unui vecin, sau a unui prieten, sau a unui coleg e să nu-l lase singur pe cel nimerit la anaghie, în relaţie cu sistemul, dar să iasă în presă, să iasă în public şi să comunice... Pentru că noi, ca o societate, trebuie să dezbatem problemele, nu doar să căutăm să ne distrăm, pe furiş, de cei săraci, de cei care au diferite dificultăţi.”

Europa Liberă: Dar nu puteţi să scoateţi din banii voştri ziarul. El trebuie finanţat. Cum aţi reuşit să rezistaţi?

Alina Radu: „E o trăsnaie, e o nebunie. Noi, când am lansat „Ziarul de Gardă”, în 2004, nu am pretins să ajungem atât de departe, nu am ştiut unde vom ajunge. Atunci am fost nişte naive care am zis: „Republica Moldova are nevoie de jurnalism de investigaţie”. Noi făcusem nişte cursuri în străinătate de jurnalism de investigaţie şi am zis să încercăm să facem şi noi ceva. A fost foarte complicat, foarte dificil. Nici acum nu este simplu pentru că costul abonamentului este foarte mic. Dar mulţumim comunităţii externe, care, an de an, tot oferă presei din Republica Moldova şi societăţii civile un sprijin sub formă de granturi.

Vreau ca toată lumea să înţeleagă că nimeni nu vine, nu aduce safeul sau sacul şi zice: „Poftim, luaţi şi faceţi ziare”. A fost nevoie de o muncă paralelă cu cea de ziar în care să convingem, de fiecare dată, un donator, că noi vrem să facem acest fel de jurnalism şi „vă rugăm să ne oferiţi fie un computer, fie un soft, fie, mă rog, cheltuieli de tipar sau de hârtie de ziar”. Şi tot aşa, am muncit în paralel, ca să facem şi ziarul, şi să-l menţinem.”

Europa Liberă: În Rusia aţi fi fost declaraţi agenţi de influenţă. Şi ar fi trebuit să declaraţi de unde aveţi banii.

Alina Radu: „Cu cea mai mare plăcere, declarăm de unde avem banii, facem rapoarte publice, facem rapoarte şi rapoarte financiare, în fiecare lună, dăm şi la fisc, dăm şi oriunde. Dar nu doar în Rusia, Vasile. Până în 2009, noi eram agent de tot felul şi american, şi european, şi de care îi venea în cap lui Vladimir Voronin şi altor lideri comunişti care nu acceptau că presa trebuie să privească critic orice guvernare. Ei ne împărţeau atunci, ţii minte, am fost oficial împărţit în presă pozitivă, care laudă guvernarea şi presă negativă critică.”

Europa Liberă: Dar nici acum nu aţi devenit presă pozitivă, că aceasta vă e meseria, nu?

Alina Radu: „Chiar vrem să rămânem presă negativă, dacă acesta o fi conceptul. Spunem clar că suntem presă negativă doar pentru că supunem criticii erorile guvernanţilor, furturile, băgatul mâinii funcţionarului în sacul cu bani publici. Rămânem presă pozitivă totodată pentru că susţinem pe oamenii care luptă pentru drepturile lor, care încearcă şi ei, cu propriile eforturi, să schimbe societatea în bine. Noi vrem o societate mai bună şi de aceasta suntem răi.”

Europa Liberă: În 9 ani, volens nolens aţi făcut un mega sondaj sociologic şi puteţi spune: furăciunile şi încălcările sunt tot mai multe sau totuşi se mai împuţinează?

Alina Radu: „În nouă ani, noi am aşteptat cu un fel de înfrigurare să vedem un înalt demnitar public la închisoare. Noi, în nouă ani, chiar am străbătut Moldova în lung şi în lat. Şi am fost şi pe la majoritatea închisorilor. La Lipcani, a fost creată o ditamai instituţie penitenciară pentru exponenţii sistemului, ca să zicem aşa, unde sunt condiţii mai bune şi unde ar fi trebuit să ajungă judecătorii, miniştrii, poliţiştii care au fost judecaţi pentru erorile penale pe care le-au comis. Iată că acolo nu se regăseşte încă niciun judecător, niciun ministru, niciun alt demnitar public. Şi aceasta ne-a lipsit şi ne lipseşte nu nouă, ca nişte reporteri care suntem însetaţi de sânge, ci cetăţenilor unui stat care nu au văzut ce înseamnă marea justiţie în lupta seculară, dacă vreţi, cu corupţia pe care o tot ducem noi în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Vorbeaţi mai devreme despre oamenii care vă păşesc pragul. Ei vin la dumneavoastră pentru că nu au în altă parte unde sau pentru că au foarte multă încredere în presă şi, în special, în „Ziarul de Gardă”?

Alina Radu: „Da, vin oameni care ne spun aşa: „Am fost la poliţistul de sector, am fost la procuror, am fost în instanţă, am fost la Centrul pentru Drepturile Omului, am fost la minister şi la guvern, nu mi s-a făcut dreptate şi, vă rog, voi să mă ajutaţi”. Avem şi oameni care spun aşa: „Am fost la ziarul X, la televiziunea Y, la altă televiziune Z şi toţi au zis: „Duceţi-vă la „Ziarul de Gardă” că acolo se ocupă cu aşa probleme’ ”. Există oameni care vin pentru că au încredere în noi, pentru că ne citesc, ne urmăresc, cunosc, dar există oameni ghidaţi, să zicem, de nişte neputincioşi, fie neputincioşii din sistem care nu pot ajuta cetăţeanul, chiar dacă ei lucrează la ministere, procuraturi sau judecătorii, sau poate şi colegii noştri de breaslă care nu vor să aplece urechea mai mult la problema cetăţeanului şi mai bine pun camera pe umăr şi urmăresc un politician cum îşi face nuntă sau îşi trăieşte zilele într-o veselie.”

Europa Liberă: Totuşi aveţi un pronostic referitor la lupta cu corupţia? Există vreo şansă ca noile autorităţi, care se declară euro-orientate, să învingă această molimă socială?

Alina Radu: „Mie nu-mi place să fac pronosticuri, pentru că, atunci când fac pronosticuri, eu dau sub formă de pronostic ceea ce vreau eu să se întâmple în viitor şi nu ceea ce s-ar putea să se întâmple. Dar eu sunt sigură că situaţia se va schimba dacă noi, să zicem, jurnaliştii, exponenţii societăţii civile, cetăţenii activi şi educaţi, ne vom uni eforturile şi vom face mai multă gălăgie, explicând că nu suntem mulţumiţi de efortul fie al unui minister, al unui demnitar, al unui guvern, al unui parlament, al unui partid politic.

Eu cred că schimbarea o putem face în fiecare zi, noi chiar simţim micile schimbări, în fiecare zi, chiar şi aici la redacţie. Bunăoară, colegul meu a făcut alaltăieri un interviu cu un judecător care a spus nişte trăsnăi. Şi noi, când am descifrat materialul, am văzut că sunt nişte trăsnăi. Şi, după aceasta, el însuşi a telefonat, acest judecător şi a zis că el consideră că a spus nu ceea ce trebuie şi dacă am putea să repetăm acest interviu. Deci, la scară mică, noi facem nişte schimbări, dacă am fi mai mulţi, am face nişte schimbări la scară mare. Noi suntem determinaţi să nu cedăm, pentru că am muncit în condiţii foarte complicate în aceşti 9 ani şi chiar vrem să vedem schimbările în continuare fie mici, fie mari. Dacă vom fi mai mulţi vom vedea aceasta mai repede, dacă vom fi mai puţini vom vedea aceasta mai târziu, dar avem, probabil, o calitate – avem răbdare.”

Europa Liberă: A propos de răbdarea dumneavoastră şi cei care o încearcă. Dacă aţi face un clasament al instituţiilor, unde obţineţi mai uşor informaţia de care aveţi nevoie sau cititorul dumneavoastră şi unde încă zăbrelele mai sunt date în jos?

Alina Radu: „Depinde ce informaţie cerem. Totuşi eu cred că noi şi am discutat aceasta cu colegii de la redacţie, zilele trecute, eu cred că noi am făcut un fel de revoluţie în aceşti ani la capitolul „acces la informaţie”. Mă refer la acces la informaţie despre bani, business-uri şi interese ale politicienilor şi funcţionarilor publici. Pentru că informaţia este, mă rog, site-urile ministerelor sunt pline cu nişte informaţii, deşi, dacă să ne uităm lucid, vedem acolo poate mai multă propagandă decât informaţie. Totuşi, e pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, când am obţinut acces online la datele Camerei Înregistrării de Stat, când am obţinut acces online la datele Întreprinderii de Stat „Cadastru”. Acum este o altă problemă la mijloc, pentru aceste date şi pentru acces la aceste date, chiar dacă le solicităm în interes public, ni se cer nişte plăţi, trebuie să plătim bani. Sunt nişte servicii cu plată. Şi eu cred că noi trebuie să muncim în continuare ca jurnaliştii care muncesc în interes public, nu pentru profit, nu pentru şantaj, nu pentru altceva, să poată obţine fie gratuit, fie la un preţ simbolic.”

Europa Liberă: Dar, a propos, cum justifică perceperea taxelor doar pentru deschiderea unui computer?

Alina Radu: „Ei justifică simplu. Se face hotărâre de guvern, de minister care este considerat document oficial şi ţi se pune în faţă acest document şi ţi se spune că toată lumea se foloseşte în baza acestei hotărâri oficiale şi nimeni în acest minister sau instituţie nu are dreptul să încalce acest document oficial. Dar, precum ştim noi, în Republica Moldova, şi Constituţia s-a schimbat de câteva ori, adică s-au făcut modificări la Constituţie. De ce nu putem să facem modificări în nişte regulamente ministeriale? Desigur că putem, dar pentru aceasta, vă zic, uneori ne dor buricele degetelor de scris scrisori, apeluri, solicitări în toate instanţele care ţin anume de acces la informaţie.”

Europa Liberă: Totuşi aţi zgândărit nişte instituţii. Cel mai mult mă refer la judecători, în special după Pădurea Domnească şi până la, şi după. Cine vă urăşte cel mai mult?

Alina Radu: „Eu vreau să remarc schimbarea comportamentului judecătorilor, procurorilor, al funcţionarilor publici faţă de apelurile reporterilor noştri. Deci, doar cu câteva luni în urmă, când mergeau reporterii noştri să ia imagini despre averile unor judecători, reacţiile erau foarte agresive. Ştiţi că au fost şi reporteri loviţi, au fost rostite şi multe ameninţări, dar pentru că noi am continuat sistematic şi chiar am explicat publicului şi cititorului, dar, inclusiv acestor judecători că nu facem aceasta cu alt interes decât să explicăm nişte lucruri pe care ar fi trebuit ei să le explice, pe care ar fi trebuit ei să le spună şi să le scrie în declaraţiile lor de avere în baza legii, obligaţi de lege. Deci ei nu au făcut şi facem noi această muncă pentru ei, pe gratis.

Şi acum reporterii noştri, când telefonează, data următoare, unui judecător reacţia nu mai este acea de furie, ameninţări şi înjurături. Deja judecătorii zic: „A, acum e rândul casei mele. Da, bine, vă rog să veniţi să vă povestesc”. Deci aceasta este schimbarea. Desigur că acum judecătorii povestesc acelaşi refren că nu şi-au declarat averile pentru că a muncit soacra prin Australia şi cumnata în Japonia, şi sora în Canada, şi toată lumea pentru averea lui. Aşteptăm când judecătorii, în primul rând, vor trece totul în declaraţiile de avere şi nu doar judecătorii, mă refer aici la toţi demnitarii publici, şi aşteptăm când vor răspunde mai sincer şi mai onest la întrebări. Dar oricum o schimbare este. Ameninţări sunt, parcă, mai puţine.”

Europa Liberă: Cunoscutul roman „Viţelul de aur” ne redă o situaţie când Ostap Bender a adunat un dosar şi i l-a vândut lui Koreiko. Şi avem un exemplu clasic de şantaj. Unii spun că şi dumneavoastră, de fapt, faceţi şantaj public. Sau nu este analogia corectă?

Alina Radu: „Mă rog, eu dau libertate de expresie oricui, tuturor care vor să califice munca noastră aşa cum vor, nu e nici o problemă. Chiar mai mult, noi am fost acţionaţi în judecată, de zeci de ori, în această perioadă, dacă nu sute de ori, că nu am numărat câte procese am avut. Şi am fost judecaţi de aceeaşi judecători pe care îi avem astăzi în Republica Moldova. La un moment dat, ne-am pomenit că nu putem recuza vreun judecător, pentru că practic am scris despre toţi cei din Chişinău, mă refer, că nu putem fi judecaţi la Glodeni sau la Basarabeasca. Le-am dat voie tuturor să ne critice atâta cât vor, să ne califice cum vor, să ne acţioneze în judecată. Şi noi am mers cuminţi şi am explicat şi în instanţă, şi în public, şi pe site, şi în ziar care este scopul muncii noastre: este o obligaţie să urmărim veniturile, proprietăţile şi interesele demnitarilor publici, într-o ţară atât de săracă şi atât de captivată de corupţie, dacă vreţi. Eu cred că aceasta este o obligaţie primară a unui jurnalist. Noi nu ne simţim de vină cu nimic, chiar dacă unii dintre demnitari se simt cumva şantajaţi de noi. Ne pare foarte rău dacă le facem vreo inconvenienţă personală, dar atunci când au ajuns în această funcţie, probabil trebuie şi ei să-şi asume nişte riscuri aşa cum ne-am asumat noi riscuri, poate mai grave, cu ameninţări de tot felul...”
XS
SM
MD
LG