Linkuri accesibilitate

Multe țări ale Europei de est se confruntă, în domeniul agriculturii biologice, cu flagelul corupției în administrație și cu necesitatea unei schimbări în mentalitatea consumatorilor.


Multe țări ale Europei de est se confruntă, în domeniul agriculturii biologice, cu flagelul corupției în administrației și cu necesitatea unei schimbări în mentalitatea consumatorilor.

In Uniunea Europeană, agricultura biologică, sau organică, nu e încurajată decât de două decenii încoace, începând de la o primă directivă din 1992. Mentalitățile schimbându-se mai greu decât realitatea, a durat multă vreme pînă ca legislatorii să facă o distincție între produsele agricole industriale și cele cultivate fără îngrășăminte chimice și fără pesticide și ierbicide. Evident: înainte vreme toată agricultura era bio...

Majoritatea țărilor Uniunii Europene stimulează agricultura biologică prin scheme proprii, pe care Comisia Europeana le lasă la latitudinea statelor membre. Criteriile de clasificare sînt însă în mare aceleași, după cum sînt uniforme și criteriile europene de interzicere a organismelor modificate genetic (OGM), cum sînt cele produse de firma americană Monsanto.

Unul din principalele criterii în definirea produselor biologice, sau organice, este cel al trasabilității. Etichetarea unui produs agricol sau alimentar, oricare ar fi el, trebuie să permită identificarea precisă a originii lui geografice, pînă la ferma, asociația sau cooperativa de la care provine.

In ciuda clișeelor, produsele biologice de cea mai mare calitate nu provin din țările de est ale UE, unde se presupune că s-a păstrat o agricultură tradițională. O țară cum e Bulgaria, de pildă, a ieșit din comunism cu agricultura ruinată și încărcată de o poluare extremă.

Un caz diferit, însă, e cel al Croației, intrată luna aceasta în UE. Croația este una din țările care practică cel mai intensiv agricultura organica si există sute de ferme inregistrate oficial care practică exclusiv acest tip de agricultura. Cu totul, acestea acopera circa 5000 ha, ceea ce nu inseamna totusi in practica decat 0,6% din suprafata arabila a tarii. E vorba de cereale, fructe, vin si masline.

Pe langa asta, mai exista în Croația (situatie unica in lume) 17.000 de hectare de apicultura (stuparit) certificată organică. Aici nu sunt insa incluse activitatile de colectare a ciupecilor salbatice si fructelor de padure, care joaca un rol atat de mare in Balcani.
Produsele organice croate sunt atat de apreciate, incat unele firme occidentale de alimente pentru copii, cum este firma germana Hipp, au construit inca de acum un deceniu unitati de productie in Croatia.

Și Croația, însă, ca și multe alte țări ale Europei de est, se confruntă, chiar și în domeniul agriculturii biologice, cu flagelul corupției, la fiecare etaj al administrației, precum și cu necesitatea unei schimbări în mentalitatea consumatorilor.

--------------------

A trecut peste un deceniu de când un şef de stat moldovean, Petru Lucinschi, a recurs la câteva decrete prezidenţiale pentru a-i determina pe agricultori să se orienteze spre tehnologii ecologice, dar doar în jur de 160 au făcut-o până acum, iar terenul cultivat ecologic ocupă doar 3,6 la sută din totalul pe ţară.

Motivele acestei lipse de dinamism sunt, potrivit agricultorilor înşişi, că oamenii încă nu au prins gustul produselor eco, prin urmare nu se lasă convinşi să dea două-trei preţuri pe o roşie netratată cu chimicale, cheltuielile cu agricultura inofensivă sunt prea mari, iar statul, în loc s-o sprijine, i-a egalat practic pe agricultorii de pe acest segment cu ceilalţi atunci când vine vorba de plata unor subvenţii.

Nu sunt exagerate pretenţiile agricultorilor? Preşedintele Uniunii producătorilor agricoli, Alexandru Slusari, spune că nu:

„Nu există acum măsură specială pentru producţie ecologică. Dar dacă este totuşi producţie ecologică, subvenţia generală se sporeşte cu 10 la sută. Sigur că nu e suficient. Dar asta e situaţia. Agricultura în general este sprijinită insuficient. Agricultura ecologică are o perspectivă foarte bună, dar totuşi avem prea puţine terenuri şi prea puţine investiţii pentru asta.”

Deşi agricultura ecologică figurează printre ramurile prioritare reliefate de ministerul agriculturii din alte domenii agricole, un program special de sprijinire a acesteia a fost stopat înainte ca fermierii să fi reuşit să profite prea mult de el. Se intenţiona plata câtorva sute de lei pentru un hectar cultivat ecologic. Ajutoarele urmau să fie valabile pentru doi-trei ani în care pământul trebuie lăsat să se dezintoxice. Programul a fost stopat însă din cauza sărăciei fondului de subvenţii, spun autorităţile. Dar situaţia promite să se schimbe din 2014, când Ministerul Agriculturii spune că Moldova ar putea obţine pentru prima dată acces la anumite fonduri europene destinate agriculturii. Şeful Serviciului producţie ecologică şi produse de origine de la Minister, Iurie Senic:

„Noi în prezent exportăm deja 120-140 mii tone de produse cerealiere ecologică, dar la capacitatea noastră această cifră este moderată. Pentru 2014 deja se elaborează un regulament nou privind subvenţiile care vor include şi fonduri europene, inclusiv cea ecologică. Vom avea fonduri separate pentru toate domeniile.”

Patronatele din agricultură atenţionează însă că pentru a obţine fonduri de mărimea ce ar putea mişca lucrurile în acest domeniu, Moldova ar mai avea de întreprins câţiva paşi importanţi, primul fiind să declare agricultura domeniu prioritar al statului.

„Dacă vom avea acces la fonduri europene, acolo linii foarte importante de finanţare sunt destinate producţiei ecologice. Dar comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, ne-a atras atenţia într-o scrisoare că atâta timp cât agricultura nu este declarată drept ramură prioritară, nici UE nu poate veni cu fonduri considerabile,” explică preşedintele Uniunii producătorilor agricoli, Alexandru Slusari.
XS
SM
MD
LG