Linkuri accesibilitate



Serghei Magnitsky a fost închis în 2008. După mai puţin de un an, Magnitsky a murit în detenţie. Explicaţia Ministerului de Interne rus a fost un atac de cord. Consiliul pentru Drepturile Omului, numit la Kremlin de Preşedintele Medvedev care promitea, pe atunci, liberalizarea justiţiei ruse, a ajuns la concluzia că Magnitsky a fost legat şi omorît în bătaie de bastoanele gardienilor. Cu toate acestea, Procuratura a decis să nu înceapă o anchetă. Dosarul Magnitsky a fost închis.

Protestele internaţionale au fost ignorate. Preşedintele companiei Heritage, William Browder, a continuat să susţină cauza lui Magnitsky şi a vorbit oricui a acceptat să îl asculte şi să consulte probele. Congresul Statelor Unite şi Parlamentul Canadei au adoptat decizii care refuză dreptul de intrare în ţară şi dreptul de a deţine conturi bancare unui număr de 18 persoane implicate în cazul Magnitsky.

Reacţia Kremlinului a venit imediat. Dosarul Magnitsky a fost redeschis, în 2011, la doi ani de la moartea lui Magnitsky. Acum două săptămîni, cercetările în dosarul redeschis au fost încheiate. Un tribunal din Moscova l-a găsit vinovat post-mortem pe Magnitsky. Tribunalul l-a condamnat, de asemenea, pe William Browder la nouă ani de închisoare. Judecătorul a explicat că nu poate fixa o pedeapsă cu închisoarea pentru Magnitsky dată fiind „absenţa fizică” a condamnatului. Apărarea a refuzat să trimită avocaţi la un asemenea proces. Acuzarea, adică statul rus, a trimis două personaje care s-au prezntat drept avocaţi. Au putut fi văzuţi amîndoi la proces: unul purta o cămaşă hawaiană înflorată, altul o scurtă de piele şi ochelari negri. Un asemenea duet, în care unul din aşa zişii avocaţi seamănă cu un turist rătăcit prin Moscova, iar celălalt cu un şef de bandă, n-a mai fost văzut vreodată la un proces.

Ştirea despre a doua pedeapsă aplicată lui Magnitsky, mai bine zis despre judecata unui mort, a tulburat exact două zile ecranele tv după care a dispărut. Media era ocupată pînă peste cap cu spectacolul mult mai vioi al dezvăluirilor moscovite ale lui Edward Snowden. Chiar şi aşa, mediile de informare n-au remarcat că Snowden ţine conferinţe de presă, după ce Preşedintele Putin îi pusese în vedere să înceteze cu declaraţiile anti-americane dacă vrea azil. Dar corespondenţii de presă la Mosocova n-au învăţat cu cine au de-a face şi nu s-au mirat că aceleaşi autorităţi care îi spun lui Snowden să îşi ţină gura, îi pun la dispoziţie scena de pe care poate striga şi mai tare.

Mediile de informare au remarcat doar că Magnitsky a fost judecat post-mortem şi au conchis că nici măcar Stalin n-a făcut aşa ceva. Acest gen de remarci spune ceva despre capacitatea mediilor de informare de a judeca numai şi numai în termeni de recorduri şi clasamente senzaţionale, ca şi despre incapacitatea de a-şi cîntări propriile remarci. În cazul lui Stalin, lucrurile stăteau, de fapt, mai rău. Cei aduşi în faţa tribunalelor erau deja morţi, deşi aveau dreptul să recunoască prin viu grai, la proces, că sînt vinovaţi de orice. Sub Stalin, acuzaţii erau morţi din clipa în care erau ridicaţi de acasă. Execuţia era garantată, iar procesul era doar un detaliu de parcurs.

Deosebirea faţă de tehnicile din regimul Putin, e că procesele stalinste judecau oameni morţi cu apariţia mortului cît se poate de viu în boxa acuzaţilor. Schimbul amical de proceduri între regimul Stalin şi regimul Putin ţine, aşadar, de aşezarea procesului înainte sau după execuţia acuzatului. Din acest punct de vedere, oferta regimului Putin e palidă, deşi dovedeşte o bună înţelegere a tehnicilor staliniste. Stalin ştia să folosească mult mai bine morţii, dar nici Putin nu e un ageamiu.

Toate aceste lucruri scapă mediilor de infiormare care ştiu doar că au de relatat ce văd şi că nu mai are importanţă ce înţeleg. În aceste condiţii, cu ajutorul generos al mediilor de informare şi al publicului excelent dezinformat de mass media, lucrurile arată în felul următor: Snowden e eroul zilei iar Magnitsky e un personaj tragic, dar obscur. Povestea lui Snowden ţine afişul, iar Magnitsky rămîne în sarcina cui are timp şi chef de lucruri prea complicate. Jetul anti-american împroaşcă în toate direcţiile şi publicul larg are prilejul să o ia razna acordînd atenţie şi credit unui personaj care are luxul de a se bate în conferinţe de presă televizate cu guvernul american. Magnitsky a plătit cu viaţa pentru fapte atestate negru pe alb dar asta nu mai contează. Definiţia dreptăţii umblă goală prin lume. Eroii de carton au trecere. Oamenii de curaj au parte de uitare.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG