Cultura poate fi de multe ori şi o „armă diplomatică” extrem de eficientă. Cum demonstrase în ultimii ani Institutul Cultural Român. Numai că de la înlăturarea bruscă a echipei lui Horia Roman Patapievici de la conducere, ICR a intrat într-o perioadă de turbulenţe. Care nu vor să se sfârşească. De la Bucureşti, Sabina Fati:
Legăturile cu securitatea mărturisite de noul director al Institutului Cultural Român (ICR) s-ar putea să nu fie de bun augur pentru noua sa carieră. Lilian Zamfiroiu are 50 de ani, este diplomat de cariera si are, cel putin pina in 1989, o biografie tipică pentru activistii politici de succes. A lucrat ca muncitor inainte de a reusi la facultate, unde a devenit foarte repede redactorul sef al revistei comuniste facute de studenti, a urcat repede in ierarhia de partid si nu s-a sustras nici relatiilor cu Securitatea, desi spune ca nu a semnat un angajament. Se stie ca membrii Partidului Comunist Roman, potrivit unei reguli care fusese introdusa in anii 70, nu aveau voie sa fie recurtati de politia politica a regimului, ceea ce nu inseamna insa ca nu colaborau informal: în fond, Securitatea era brațul înarmat al Partidului.
Istoria personala a noului lider al ICR nu este de bun augur pentru viitorul acestei institutii menite sa popularizeze cultura romana in lume, nu doar din cauza ca inainte inainte de caderea comunismului s-a pregatit sa devina nomenklaturist, ci si fiindca intre timp nu s-a ocupat niciodata cu adevarat de management cultural si nici nu este vazut de scriitori, actori, artisti plastici ca unul de-al lor, care intelege limbajul universal al artei si-l poate duce mai departe.
Uniuna Social-Liberala l-a inlaturat din fruntea ICR, acum un an, imediat ce a venit la putere, pe Horia Roman Patapievici, un fizician convertit la filosofie, care a reusit să transforme o institutie moarta si ideologizata, intr-una vie si libera de orice prejudecati. Numirea directorului Institutului Cultural Roman, care facea parte din prerogativele presedintelui, a fost transferata Senatului. In acest fel, responsabilitatea politica pentru alegerea celei mai potrivite persoane pentru acest post ramine, dar este difuza.
Nimeni nu-si asuma, de pilda, esecul pentru aducerea lui Andrei Marga în fruntea Institutului. Un filosof marxian cunoscut, Andrei Marga parea oricum mai potrivit pentru acest fotoliu decit actualul sef al ICR. Numai ca profilul lui cultural nu a fost suficient. La inceput, ideile lui privitoare la promovarea culturii române au fost considerate stranii, mai ales cind a propus caloriferul ca mascota a Romaniei in lumea sofisticata a artelor secolului 21, dar apoi ele s-au incadrat perfect in stilul nationalismului perioadei 1945-1989, stil pe care a continuat sa-l glorifice profesorul de filosofie Andrei Marga.
Cea mai mare problema a lui a fost insa deconspirarea colaborarii cu Securitatea: dosarul sau despre care credea ca sta inchis ermetic in depozitele serviciilor, a iesit la lumina cu tot cu pseudonimul Horia, cu care isi semna delatiunile. Se ocupa mai ales de profesorii si studentii straini, dintr-o dispozitie pe care filosoful o considera probabil patriotica.
A fost destituit imediat dupa ce premierul roman s-a intors din vizita pe care a facut-o in Germania. Acolo exista o grupare de scriitori plecati din Romania, in frunte cu Herta Muller, care a luat premiul Nobel pentru literatura, grupare destul de influenta, care militeaza pentru moralitate in politica, mai ales in cea care are legatura cu chestiunile culturale.
