Linkuri accesibilitate

20 de ani de la înființarea Memorialului de la Sighet


„Vreți să înțelegeți România de azi? Vizitați Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței.”

„Vreți să înțelegeți România de azi? Vizitați Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței.”

Memoria ca formă de justiție.





S-au împlinit 20 de ani de la înființarea, sub egida Consiliului Europei, a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, în fosta închisoare stalinistă de la Sighet, din nordul României.

A fost gândit şi iniţiat în 1992 de către preşedinta de la acea dată a Alianţei Civice, Ana Blandiana, şi realizat în următorul deceniu împreună cu Romulus Rusan şi cu o prestigioasă echipă de istorici, arhitecţi, constructori şi designeri.

În ianuarie 1993, Ana Blandiana a predat proiectul Memorialului la Consiliul Europei, care în 1995 a elaborat un studiu-raport şi a luat Memorialul sub egida sa, sugerînd înființarea Academiei Civice, o fundație care să realizeze și să administreze proiectul. În 1998 Consiliul Europei a aşezat Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei Europei, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.

Memorialul are ca scop reconstituirea şi păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conştiinţă o istorie falsă, se spune în prezentarea din pagina de internet a Memorialului.

„Memoria ca formă de justiție” este numele expoziției prin care Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei a fost prezent la Bruxelles, la invitația președintelui Parlamentului European, dar și titlul unei dezbateri ce a încheiat seria de evenimente pe care Academia Civică și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului le-au organizat anul acesta pentru a marca cei 20 de ani de la înființarea Memorialului de la Sighet.

Dezbaterea a fost găzduită de Spațiul Public European de la București, și la ea au participat nume sonore ale istoriografiei comunismului, „personaje” ale Memorialului de la Sighet, cum le-a numit Ana Blandiana, și scriitori, între care îi amintim aici pe Mircea Carp, Micaela Ghițescu, Raluca Voicu-Arnăuțoiu, Stéphane Courtois, Dennis Deletant, Anneli Ute Gabanyi, Andrei Oișteanu și Dan C. Mihăilescu.

În deschiderea dezbaterii, Ana Blandiana a vorbit despre demersurile de acum 20 de ani:

Ana Blandiana și Romulus Rusan

Ana Blandiana și Romulus Rusan

„Unul din argumentele cu care am convins Consiliul Europei acum 20 de ani a fost că nu vom ajunge la o Europă Unită unindu-ne doar politicilile, economiile șamd. Va trebui să ne unim și obsesiile, iar obsesia noastră, a țărilor din Est, era, și va mai fi încă mult timp de-acum încolo, istoria comunismului. De ce am trăit-o, cum am trăit-o, și ce trebuie să facem pentru ca să nu riscăm să o trăim din nou.”

Între participanții la dezbaterea de la Spațiul Public European din București, s-a aflat și Göran Lindblad, politician suedez, fost vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, actualmente președinte al Platformei Memoriei și Conștiinței Europene. El a spus că în lume încă există conflicte care își au rădăcinile în regimul comunist:

„Conflicte încă nerezolvate, Karabah, Transnistria, Balcanii, Georgia, toate acestea sînt induse de regimurile totalitare comuniste, nu trebuie să uităm asta. Acestea sînt rămășițe de care trebuie să ne ocupăm.”

Una din principalele misiuni ale Memorialului de la Sighet este de face ca tinerele generații să afle adevărul despre ce s-a petrecut în timpul regimului comunist din România, misiune ce pare încununată de succes, după cele 15 serii anuale ale Școlii de vară de la Sighet, al cărui rector este de mulți ani istoricul francez Stéphane Courtois:

Stéphane Courtois

Stéphane Courtois

„Aș vrea să insist asupra acestui punct, care după mine a fost punctul forte al Memorialului și al Școlii de vară, anume stabilirea acestei relații fundamentală între memorie și istorie. Să ne amintim că istoria și memoria sînt două căi de acces la trecut, dar două căi diferite. Memoria este identitatea, iar istoria e un proces de cunoaștere. Dar dacă abordezi memoria fără istorie, și istoria fără memorie înseamnă să fii pe de lături, adică nu faci ceva care să permită tinerilor să afle cu adevărat trecutul, să-l înțeleagă, să-l interiorizeze, și să tragă propriile lor concluzii, pentru că în final asta e important, ca fiecare tînăr, fiecare individ să poată trage propriile sale concluzii, pe baze solide.”

Istoricul britanic Dennis Deletant de la London University, fost rector în primii ani al Școlii de vară de la Sighet, a continuat ideea lui Stéphane Courtois:

„Aș adăuga aici și importanța justiției, pentru că chiar în ziua de azi în România am văzut că se cam demonetizează noțiunea de deținut politic. O crimă politică este una asociată cu o condamnare fără vină, de obicei, dar fără proces juridic transparent.”

Mircea Carp

Mircea Carp

Unul din participanții activi în anii din urmă la Școala de vară de la Sighet a fost Mircea Carp, fost director și realizator de programe la Radio Europa Liberă:

„Am pus umărul și la clădirea fizică și spirituală a Memorialului, și am avut marea, marea bucurie de a putea sta de vorbă cu oamenii tineri, cu acei copii între 15 și 18 ani, am avut discuții cu ei, discuții în care de cele mai multe ori ei au ieșit biruitori, pentru că nu mi-au dat nici un moment de răgaz să mă odihnesc, și, știți dumneavoastră, e greu bătrînii din loc să-i urnești, dar apoi nu poți să-i mai oprești.”

La dezbaterea „Memoria ca formă de justiție” organizată la București de Academia Civică, au luat parte, cum spunea Ana Blandiana, și cîteva „personaje” ale Memorialului de la Sighet.

Între ele și violonista Raluca Voicu-Arnăuțoiu. S-a născut în plină rezistență armată anticomunistă, ca fiică a ofițerului Toma Arnăuțoiu, comandantul grupării armate de la Nucșoara, și a Mariei Plop.

După arestarea și executarea tatăului său, și după condamnarea la închisoare a mamei sale (care a murit nu după mult în detenție, bolnavă de TBC), Raluca Voicu-Arnăuțoiu a fost internată într-un orfelinat, și a fost mai tîrziu adoptată. A aflat cine sînt părinții săi naturali după 1990:

„S-aveți forță să faceți în continuare lucrul ăsta, s-aveți forță să spuneți adevărul, s-aveți forță să treceți peste toate piedicile. Cred că și-acum sînt [piedici], chiar dacă au un aer mai civilizat, și mai lustruit, decît aveau înainte. Trebuie să ne bucurăm și de faptul că spre deosebire de ce era la începutul anilor '90 oricum putem vorbi mai mult despre asta, deci ține și de hărnicia noastră în a vorbi clar, hotărît, și în a spune adevărul despre ce a fost comunismul”.

Sala dedicată Europei Libere la Memorialul de la Sighet

Sala dedicată Europei Libere la Memorialul de la Sighet

Se cuvine să amintim în încheiere că în 2007 la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet a fost inaugurată o sală permanentă destinată rezistenței prin radio la comunism: Radio Europa Liberă, Vocea Americii și BBC.

Cu acel prilej, președintele de atunci al posturilor de radio Europa Liberă/Libertatea Jeff Gedmin i-a trimis următorul mesaj Anei Blandiana:

„Dragă Doamnă Blandiana,

Eu și colegii mei de la Radio Europa Libera/Radio Libertatea sîntem profund onorați de decizia Memorialului pentru Vicimele Comunismului și Rezistentei de a consacra o sală postului de radio Europa Liberă.

Sîntem mindri de rolul excepțional pe care Serviciul Românesc al Europei Libere l-a jucat în țara dumneavoastră în timpul lungilor ani ai dictaturii comuniste.

Românii s-au numărat printre cei mai entuziaști ascultători ai acestui post de radio în centrul și estul Europei.

Millioane de români ascultau zi și noapte emisiunile Europei Libere, deseori in condiții extraordinare, pentru a auzi acele voci care le aduceau știri și analize interzise de presa locală, și speranta într-un viitor mai bun. (....)

Muzeul dumneavoastră este un loc foarte potrivit pentru a comemora rolului jucat de Europa Liberă în a hrăni flacara libertății în România.

Redactorii români ai Europei Libere au fost jurnaliști care au apărat cu curaj libertatea, și din cauza asta au fost ținta unor elaborate campanii de defăimare și dezinformare.

Dictatura nu s-a sfiit să ordone reducerea la tăcere a acestor voci ale adevărului, ordonînd punerea unei bombe în 1981 la sediul din Muenchen al Europei Libere și comploturile care au dus la moartea a doi directori și a unuia din principalii redactori ai serviciului nostru românesc în anii 80.

Muzeul dumneavoastră este o potrivită aducere aminte a acelor timpuri triste.

Colegii mei și cu mine vă urăm dumneavoastră și Academiei Civice și mai mult succes în viitor în nobilele dumnevoastra eforturi.

Cu stimă,
Jeff Gedmin,
Președintele postului de radio Europa Libera/Libertatea”
XS
SM
MD
LG