Linkuri accesibilitate

Radu Vrabie: „sunt ferm convins că este timpul pentru Chişinău să fie mai insistent în a discuta problemele din aşa numitul coş trei, problemele politice.”



O nouă rundă de negocieri în formatul „5 + 2” privind reglementarea transnistreană se va desfăşura azi şi mâine la Viena. O majoritate a observatorilor par să aprecieze doar perseverenţa cu care se întrunesc negociatorii şi apetitul nealterat al acestora pentru tratative. Mai puţin, însă, posibilitatea unui progres notabil. La această fază a apropierii Republicii Moldova de UE, este cumva timpul pentru un inevitabil moment de răscruce în procesul de negocieri? Şi ce poate presupune acest moment de răscruce?
Analistul Radu Vrabie de la Asociaţia de Politică Externă (APE) și o convorbire la această temă
.


Europa Liberă: Aşadar, dle Vrabie, o nouă rundă de negocieri în formatul „5 + 2” la Viena, anticipată mai degrabă de accentuarea divergenţelor dintre Chişinău şi Tiraspol. Mai întâi, dvs., de exemplu, aveţi aşteptări mai speciale privind rezultatele discuţiilor de astăzi şi de mâine la Viena?

Radu Vrabie:
„Cu siguranţă aveţi dreptate: va fi o rundă grea, marcată de evenimentele care au tot apărut în această perioadă. Mă refer la situaţia din zona de securitate. Probabil eu mă aştept ca un rezultat să fie declararea, anunţarea, oficializarea acelei întâlniri dintre premierul Iurie Leancă şi liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk. Dar asta va fi mai degrabă un colac de salvare pentru diplomaţia ucraineană care, iată, a ajuns la ecuatorul preşedinţiei sale în OSCE, dar nu prea reuşeşte să îndreptăţească aşteptările care s-au investit în preşedinţia ucraineană anul acesta.”

Europa Liberă: Dar negocierile acestea îşi mai pot urma cursul lor obişnuit de până acum? Adică, luând în consideraţie gradul de apropiere de UE şi pregătirile pentru reuniunea de la Vilnius, Chişinăul îşi mai poate permite să menţină aceeaşi rutină a negocierilor, în care se ajunge mai degrabă la constatarea fără sfârşit a divergenţelor dintre părţi, decât la soluţii viabile?

Radu Vrabie:
„Până la urmă Chişinăul este cel mai interesat ca negocierile să continue şi într-un final este mai bine pentru Chişinău ca aceste negocieri să fie, decât ele să fie înlocuite de declaraţii tari şi înrăutăţiri ale situaţiei din zona de securitate. Noi de multe ori discutăm despre faptul că de douăzeci de ani nu e nici un rezultat, dar trebuie să fim în acelaşi timp şi corecţi faţă de factorul istoric.

Până la urmă două zeci de ani pentru istorie este un termen mic, iar dacă ne uităm la alte ţări mult mai dezvoltate ca Republica Moldova, cum ar fi Israelul care nu-şi poate rezolva această problemă de cincizeci de ani. Eu înţeleg preocupările oamenilor, dar nu contează atât aceşti douăzeci de ani, ci ce ai făcut în aceşti ani. Până la urmă, noi ne-am temut că vor face o strategie de lungă durată, că nu avem nevoie de ea pentru că problema va fi rezolvată azi-mâine. Însă au trecut douăzeci de ani şi mă tem că, dacă nu vom avea o abordare corectă, nu vom avea un program bine pus la punct, atunci ne vom trezi peste alţi douăzeci de ani discutând deja despre patru zeci de ani.”

Europa Liberă: Totuşi, dacă mai înainte mai exista posibilitatea ca unele divergenţe să fie lăsate pentru un târziu incert, ca timpul eventual să le lecuiască, acum, se pare, că sunt unele lucruri care nu mai pot fi amânate. Ce acţiuni inerente reglementării transnistrene nu mai suferă amânarea pentru Chişinău?

Radu Vrabie:
„Eu sunt ferm convins că este timpul pentru Chişinău să fie mai insistent în a discuta problemele din aşa numitul coş III, problemele politice. pentru că ceea ce vorbesc negociatorii ruşi, prin vocea celor transnistreni, este că acum nu este timpul de discuta aceste probleme, că trebuie să discutăm doar probleme social-politice; însă vedem că într-un moment în care regiunea transnistreană nu are un statut clar, discutarea unor probleme social-economice devine tot mai grea. Pentru că e nevoie de o reglementare internaţională. De multe ori probabil Chişinăul şi-ar dori şi el mai repede să rezolve mai multe probleme social-economice, însă el nu poate să o facă din motive obiective, din motive de nerecunoaştere a acestei regiuni.

De aceea, este probabil un lucru foarte important ca acum Chişinăul să fie mult mai insistent. Deşi cred eu că ţinând cont de situaţia din republica Moldova şi de faptul că unele forţe de la Moscova nu-şi doresc ca preşedinţia ucraineană să fie una de succes în 2013, probabil anul acesta vom asista mai degrabă la încercări de creare a unor negocieri ineficiente. Probabil runda următoare va fi marcată de foarte multe întrebări faţă de aceste șase posturi migraţioniste, pe care Chişinăul intenţionează să le pună la linia de demarcare administrativă, şi nu atât pentru că Tiraspolul foarte mult îşi doreşte să înţeleagă rostul lor, ci mai degrabă pentru a abate agenda de discuţii şi a o bloca într-un fel în acest aspect.”

Europa Liberă: Ce se va mai putea face, dacă eventual Tiraspolul va pune piciorul în prag în acest sens, cu securizarea frontierei estice şi controlarea, la nivelul rigorilor comunitare?

Radu Vrabie:
„Dacă ar fi doar Tiraspolul ar fi mai uşor, dar cu siguranţă formatul de negocieri 5+2 aşa cum a fost creat el înseamnă foarte mult blocaj dacă cineva din părţile la negocieri nu doreşte o avansare în negocieri. De aceea este nevoie de foarte multă răbdare şi foarte multă putere de convingere. Până la urmă diplomaţia de asta şi este diplomaţie ca să schimbe lucrurile care par a fi imposibil de schimbat.”

Europa Liberă: Președintele Parlamentului, Igor Corman, a retras de pe agenda ultimei ședințe din sesiunea de primăvară-vară a legislativului proiectul de lege privind controlul migrațiunii prin sectorul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, aparent la insistenţa comuniştilor. Se va reveni după vacanţa lungă a deputaţilor? Aici ce explicaţii ar limpezi lucrurile?

Radu Vrabie:
„Cred că există două explicaţii, prima fiind de ordin politic. Eu trebuie să constat cu regret că problema transnistreană aşa şi nu a devenit o problemă naţională. Mai degrabă unele partide o folosesc în scopuri înguste de partid, cum ar fi cazul acum a Partidului Comuniştilor care în pofida unor lucruri de normale au preferat să utilizeze nişte lozinci populiste pentru a împiedica instaurarea, punerea acestor puncte de informare care ar fi ajutat cetăţenii străini care vin în rRpublica Moldova să se înregistreze.

Pentru că există o problema cu cei care traversează frontiera Republicii Moldova, atât sectorul central, cât şi sectorul transnistrean. În acelaşi timp, din câte înţeleg, nici guvernul nu a fost bine pregătit în vederea unei campanii informaţionale adecvate pentru a abate orice suspiciune privind aceste posturi. Probabil de aceea a fost retras, nu doar din cauza presiunilor PCRM, ci mai degrabă pentru a pregăti mai bine argumentarea şi pentru a avea o discuţie eficientă cu cei care văd în aceste posturi nişte pericole de instaurare a unui hotar, aşa numit hotar dintre Chişinău şi Tiraspol.”

Europa Liberă: Şefa Ministerului de Externe al autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene, Nina Ştanski, a publicat un comentariu „cu privire la declaraţiile care se contrazic făcute de doi vicepremieri moldoveni”. Dna Ştanski se referea la faptul că vicepremierul Natalia Gherman, şefa Externelor R. Moldova, spunea recent că „actualmente funcţionează două puncte migraţionale din șase, în calitate de proiect-pilot”, în timp ce vicepremierul Carpov ar fi dat asigurări la Tiraspol că „mecanismul de control migraţional încă nu este pus la punct şi nu va fi aplicat în timpul apropiat”. Care credeţi că e problema, până la urmă în această privinţă?

Radu Vrabie:
„Nu cred că e o problemă. Cred că anumite aspecte din discuţiile pe care le-a avut ea cu domnul Carpov şi citind interviul cu doamna Gherman al postului dvs. de radio a scos din context anumite lucruri. Din câte înţeleg eu, tehnic vorbind, două posturi migraţioniste nu au fost lansate oficial, ci ele mai degrabă lucrau în regim de testare, de a vedea cum ar funcţiona aceste lucruri şi nu la capacitatea maximă, cum ar trebui să lucreze aceste puncte migraţioniste. Şi din punctul acesta de vedere domnul Carpov are dreptate când spune că ele încă nu au fost lansate oficial, nu lucrează la capacitate maximă. Şi în acelaşi timp şi doamna Gherman are dreptate când spune că două din ele deja cumva funcţionează. Dar cred că aceasta mai degrabă este o tactică, o încercare de a prezenta conducerea Republicii Moldova într-o lumină negativă decât o încercare pertinentă de a pătrunde în anumite lucruri.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, atunci când e vorba de raporturi cu UE, oficialii moldoveni ar vrea să se înţeleagă că aceste puncte deja funcţionează, toate. Asta cum să înţelegem?

Radu Vrabie:
„Am spus că aceste puncte de control cu siguranţă au cu ele o încărcătură politică şi guvernul Republicii Moldova este pregătit tehnic ca să le instaleze şi ca să lucreze; însă, în acelaşi timp, trebuie rezolvate aceste sensibilităţi politice. Eu nu cred că aceste puncte sunt atât de importante încât să pierzi două zile de negocieri cu ele, dar cred că utilizarea lor ca pretext pentru a bloca negocierile este o tactică aleasă de către cei de la Tiraspol.”

Europa Liberă: Reprezentantul special al preşedintelui ucrainean în exerciţiu al OSCE pentru reglementarea conflictelor prelungite, Andrei Deşciţa, a fost citat de presă, cel puţin, criticând acţiunile Chişinăului de instalare a punctelor migraţionale. Se poate spune în consecinţă că şi OSCE nu se uită cu ochi buni la respectivele puncte?

Radu Vrabie:
„OSCE şi preşedinţia OSCE cu siguranţă încearcă să păstreze cel puţin status quo-ul în condiţiile în care situaţia din zona de securitate nu este cea mai bună. De aceea orice schimbare, orice încercare de a schimba anumite realităţi care au loc în zona de securitate, este privită mai degrabă cu rezerve de către OSCE, pentru că asta înseamnă o anumită creştere a tensiunilor între Chişinău şi Tiraspol. De aceea este nevoie ca încă o dată ca autorităţile Republicii Moldova să vină cu un mesaj foarte clar, foarte coerent, prin care să informeze în special Kievul şi Moscova, care îşi manifestă grija faţă de cetăţenii care sunt în regiunea transnistreană despre faptul că ei nu sunt cei vizaţi de aceste posturi migraţioniste, ci mai degrabă pentru ca Chişinăul să poată controla mai bine un ele procese care din păcate au loc la toate hotarele. Mă refer aici la traficul ilicit de persoane, de mărfuri etc.”
XS
SM
MD
LG