Linkuri accesibilitate

„Ne-am dori ca cei din jur să înţeleagă că suntem oameni obişnuiţi şi că nu prezentăm un pericol public.”


La Chişinău, în premieră, o adolescentă infectată cu virusul HIV a vorbit în public despre problemele cu care se confruntă copii care suferă de această boală. Pe lângă faptul că sunt supuşi unor tratamente chinuitoare, copiii sunt nevoiţi să facă faţă mai ales discriminării din partea semenilor, fenomen care le marchează negativ copilăria. Mai multe, de la Diana Răileanu:


Deşi nu s-a născut şi nu locuieşte în Republica Moldova, Iana, o adolescentă de 15 ani, infectată cu virusul HIV, a decis să vorbească în numele copiilor de aici despre problemele cu care se confruntă aceştia. Pentru a-şi proteja identitatea Iana a evitat să spună din ce ţară vine, însă susţine că grijile copiilor HIV pozitivi din ţara ei sunt similare cu cele ale copiilor din Republica Moldova:

„Am cunoscut aici foarte mulţi copii şi mi-am dat seama că trecem prin aceleaşi greutăţi. Ne-am dori ca cei din jur să înţeleagă că suntem oameni obişnuiţi şi că nu prezentăm un pericol public. Deşi la prima vedere se pare că toată lumea înţelege care sunt căile de transmitere a virusului HIV, nu ştiu de ce atunci când întâlnesc o persoană infectată, majoritatea oamenilor o evită. Trebuie să luptăm împotriva stigmei şi a discriminării.”

Apelul Ianei a fost susţinut de mai multe organizaţii din Republica Moldova care apără drepturile persoanelor infectate cu virusul HIV. Potrivit statisticii oficiale, în ţară sunt peste 7 mii de persoane HIV pozitive, dintre care 120 de copii.

Reprezentanta Asociaţiei „Iniţiativa Pozitivă”, Rodica Eftodi, explică de ce s-a apelat la ajutorul Ianei, care nu este din Republica Moldova, pentru a scoate în evidenţă problemele cu care se confruntă copii de aici:

„Nu contează din ce ţară sunt, fie că vorbim despre Rusia, Ucraina sau România, problemele sunt la fel. Poate legislaţia să difere un pic, dar problema faptului că persoana întâmpină aceeaşi stigmă şi discriminare, problema faptului că şi în statele vecine nu întotdeauna Guvernul îşi asumă responsabilitatea pentru tratament, pentru asistenţă socială, pentru alte multe chestii, problema că copiii tot sunt alungaţi din şcoli sau sunt discriminaţi. Sunt aceleaşi probleme peste tot. La întrebarea Dvs. de ce este o persoană din altă ţară: pentru că, din păcate, atât de intolerantă este societatea noastră că niciun copil de la noi sau chiar sunt foarte puţine persoane mature HIV pozitive care sunt gata să vorbească deschis. Se întorc în şcoli, grădiniţe, la locul de muncă, unde elementar persoanele cred că HIV se transmit prin cană, prin ştergar, or în sec. 21 ar fi trebuit să ştim fiecare că nu este aşa.”

În Republica Moldova tratamentul pentru persoanele diagnosticate cu virusul imunodeficienţei umane este gratuit datorită finanţărilor externe. Preşedintele Ligii persoanelor infectate cu HIV-SIDA, Igor Chilcevschii, sugerează că statul nu alocă destui bani pentru combaterea răsândirii acestui virus şi că deseori discriminarea cu care se confruntă cei afectaţi este mai greu de suportat decât boala:

„Închipuiţi-vă că al Dvs. copil este infectat cu virusul HIV şi despre asta au aflat la şcoală sau grădiniţă. Părinţii celorlalţi copii vă vor boicota şi vor insista să schimbaţi imediat instituţia. De aceea multe familii care cresc copii afectaţi de această maladie trăiesc cu frica în sân şi sunt izolaţi de societate.”

Un studiu făcut public anul trecut de Fundaţia Soros arăta că fiecare al treilea moldovean nu ar acceptă o persoană HIV pozitivă în calitate de vecin sau de coleg de serviciu, iar 41 % dintre cei chestionaţi s-au arătat convinşi că persoanele cu HIV nu trebuie să utilizeze mijloacele de transport în comun.
XS
SM
MD
LG