Linkuri accesibilitate

Nu mi se pare deloc imposibil ca să-mi vîndă cineva legume udate cu apă otrăvitoare din Bîc.



Deunăzi, la un post de televiziune a fost invitat un tînăr preocupat de ecologie, care, împreună cu alţi tineri, a mers cîteva zile de-a lungul rîului Bîc. Ceea ce a văzut l-a cam speriat şi decepţionat. Bîcul e un rîu mort, otrăvit, în care tot felul de concetăţeni îşi spală maşinile, în care tot soiul de întreprinderi varsă cantităţi uriaşe de lichide reziduale, toxice.

Şi zicea tînărul că situaţia i se pare catastrofală, că inspectorii ecologici sînt neputincioşi, că amenzile sînt mici, că pe cetăţeni îi doare-n cot de rîul acela. M-a amuzat însă ziarista care discuta cu tînărul. După ce a ascultat această poveste tristă, jurnalista şi-a exprimat speranţa că „situaţia va fi remediată în curînd”!

Ce să spun? Va fi remediată, fireşte. Kak toliko, tak srazu!

De altfel, tînărul sus-pomenit vorbea şi despre nişte legume care sînt udate cu apa otrăvită din Bîc şi care apoi ne sînt vîndute nouă, cetăţenilor naivi. Am stat şi m-am gîndit o vreme dacă aşa ceva e posibil. Poate oare un moldovean să-şi ude legumele cu apă din Bîc şi apoi să ni le vîndă nouă? Experienţa obţinută în anii lungi ai tranziţiei îmi spune că poate. Cel puţin, să mizezi pe onestitatea vînzătorilor şi controlorilor autohtoni e o chestie foarte riscantă.

De ce zic asta? Păi, pentru că în anii tranziţiei mi-au tras ţeapă mulţi vînzători cu feţe bonome. Ba o gospodină sfătoasă îmi strecura în pungă cîţiva cartofi stricaţi, ba un omulean îmi dădea un pepene verde lipsit de culoare şi gust, după ce îmi vorbea cu însufleţire despre dulceaţa lui. Am multe, foarte multe nemulţumiri generate de ipocrizia vînzătorilor autohtoni. Prin urmare, nu mi se pare deloc imposibil ca cineva să-mi vîndă legume udate cu apă otrăvitoare din Bîc. Cine să-l oprească? Bravii controlori? Nici munca acestora nu a fost lipsită de lacune în anii lungi ai tranziţiei.

Eu iată ce impresie am după o viaţă lungă trăită aici, stimaţi ascultători. Părerea mea e subiectivă, fireşte. Dar vreau s-o spun. Mi se pare că un personaj emblematic al tranziţiei e vînzătorul care ţi-ar vinde orice şi ţi-ar spune orice, numai să-i vină kapika.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG