Reactii continua in lumea intreaga dupa ce presedintele Egiptului, Mohamed Morsi, a fost inlaturat, in urma manifestatiilor populare anti-regim si interventiei armatei. Cum se explica diversele reactii? Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
Arabia Saudita a salutat interventia armatei egiptene si recunoscut noul regim. La fel si Emiratele Arabe Unite. Qatarul insa a exprimat rezerve. Turcia a criticat interventia armatei. State europene exprima ingrijorare pentru perturbarea mersului democratiei in Egipt. Statele Unite sint si ele preocupate de faptul ca presedintele democratic ales a fost inlaturat si cer armatei sa transfere cit mai repede cu putinta puterea unei autoritati civile alese. Fiecare dintre aceste pozitii are cite o explicatie specifica.
Regimul saudit a avut o relatie tensionata cu Fratia Musulmana, miscarea islamista din care Morsi provine. Pe de alta parte insa, poate cu exceptia Libiei, in toate tarile care au avut o asa numita „Primavara araba”, regimurile care au urmat sint de sorginte islamista, multe versiuni ale Fratiei. Siria a salutat schimbarea de regim, stiut fiind faptul ca fosta administratie egipteana a fost foarte critica la adresa manierei in care Damascul reprima insurgenta. In noiembrie 2012, Assad a amenintat ca miscarea Hezbollah va riposta daca Egiptul ataca Siria. De curind, Morsi a dispus inchiderea ambasadei Egiptului la Damasc.
Qatarul a sprijinit financiar Fratia Musulmana si deci avea o investitie in succesul regimului egiptean care tocmai a cazut. Turcia are o situatie speciala. Statul turc modern are la origine un regim autoritar de sorginte militara si de-a lungul anilor, armata s-a autoproclamat aparatoarea valorilor laice, care fac parte integranta din viziunea parintelui fondator, Ataturk, recurgind in citeva rinduri la lovituri de stat. Acum Turcia este condusa de un regim de sorginte islamista, care in ultimele saptamini a fost el insusi confruntat cu ample manifestatii de protest, carora insa le-a supravietuit.
Diferentele intre Turcia si Egipt sint numeroase, dar una esentiala este ca institutii democratice din Turcia sint solide, au avut timp sa se maturizeze si in ciuda exceselor de care este acuzat premierul Erdogan, ele constituie in sine un mecanism de auto-aparare. Egiptul, dupa ani de dictatura, nu are astfel de institutii. In plus, Erdogan administreaza bine tara, Turcia este prospera ceea ce nu se poate spune despre Egipt. Oricum insa, o interventia militara in regiune creaza un precedent periculos pentru regimul de la Ankara, desi acolo procesul de integrare europeana a negat armatei impulsurile trecutului.
Pentru Statele Unite si Europa, cele intimplate in Egipt prezinta probleme pentru ca pun sub semnul indoielii premize care au devenit axiome politice, dupa incheierea Razboiului rece. Intre acestea ca rezultatul alegerilor, daca sint corecte, e suveran. Faptul ca fortele islamiste moderate trebuiesc sprijinite. Sau idea ca interventii ale armatei in viata politica sint inacceptabile si nocive. Actuala situatie dovedeste ca lumea in care traim este prea complicata pentru ca solutii sablon sa fie viabile.
