Linkuri accesibilitate

Un pasaj subteran, în centrul capitalei noastre europene, lîngă Academia de Ştiinţe, e pe post de closet rudimentar.



Miercuri, trebuia să mă întîlnesc cu cineva în faţa Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Am coborît cu încredere într-un pasaj subteran al cărui capăt dădea spre edificiul impozant al savanţilor.

Am făcut cîţiva paşi şi încrederea mi s-a evaporat fulgerător. Era un întuneric de să-ţi bagi degetele-n ochi în pasajul acela pustiu. După alţi cîţiva paşi, m-a izbit un miros înţepător, iute, de urină. Am simţit că mi se taie picioarele. Pasajul subteran în care mă aflam era de fapt un soi de latrină în care tot felul de indivizi îşi făceau nevoile, probabil, fără nici o jenă. Am început să fug spre luminiţa de la capătul pasajului pentru a scăpa mai repede de mirosul pestilenţial. Cînd m-am pomenit în faţa Academiei de Ştiinţe inima mi se zbătea ca o pasăre-n colivie.

De fapt, avem de-a face cu un lucru foarte urît. Un pasaj subteran, în centrul capitalei noastre europene, lîngă Academia de Ştiinţe, e pe post de closet rudimentar. Nu foarte departe mai este un pasaj subteran. Acela e luminos, curat, cu buticuri şi cafenele. Ăsta, de lîngă Academie, e o latrină în care te învăluie greaţa.

De ce oare ni se întîmplă aşa ceva în anul 2013? Cum se simt oare savanţii care trec prin acest closet fără canalizare? Dar oaspeţii din străinătate ai Academiei de Ştiinţe ce zic? De ce şi în acest pasaj subteran nu pot să existe curăţenia şi lumina?
Nu vrea nimeni să vîndă acolo brioşe şi cafele? Păi, dacă e aşa, de ce accesul oamenilor în pasaj nu este împiedicat? De ce îi lăsăm pe concetăţenii noştri să urineze în voie acolo?

Dar pesemne că toate întrebările astea nu au răspunsuri. Noi ne integrăm în spaţiul european şi nu avem timp pentru nişte pasaje subterane neimportante.
XS
SM
MD
LG