Linkuri accesibilitate

„Viaţa nomadă, viaţa instabilă mi-a fost mereu legată de sacoşe, torbe, pungi, geamantane...”


Un interviu cu Ghenadie Popescu, un artist angajat.



Artistul contemporan, Ghenadie Popescu se pregăteşte de o nouă călătorie de-a lungul unui pârău din Republica Moldova. De două ori până acum s-a întors din asemenea călătorii cu câte o lucrare cu care a atras atenţia asupra problemelor de mediu. Prima dată a tras de funie o barcă pe râul Bâc, oprindu-se din loc în loc ca să declame dintr-un document guvernamental măsuri care trebuiau luate pentru asanarea mediului. Barca era învelită în genţi de plastic, de rafie, în carouri, genţi rezistente, din care şi-a făcut şi un costum. Din această expediţie a ieşit un film. A doua călătorie a fost vara trecută pe râul Ichel. Rezultatul - un film de animaţie proiectat luna trecută la festivalul Cronograf de la Chişinău. Ghenadie Popescu a realizat mai multe lucrări şi în străinătate, cel mai recent: o primblare printr-un mall din Budapesta cu o roabă în care căra un bărbat fără adăpost ca să-i arate viaţa adevărată. Într-un interviu, pe ploaie, în atelierul lui Ghenadie Popescu, de la Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, unde lucrează, am discutat la început despre o altă lucrare, mai veche, datând din 2009: un arc de triumf, din placaj, pe care l-a agăţat de un copac în centrul Chişinăului, de Ziua Independenţei. Arcul reprezenta independenţa Republicii Moldova şi era foarte instabil. Oricine îl putea clătina dintr-o parte în alta.

Ghenadie Popescu: „Lumea clătina lucrarea, dar eu am vrut altceva. Am vrut ca ei să se implice mai mult în lucrare. Aveam nevoie de patru voluntari, care stăteau în interiorul pilonilor arcului şi care aveau în faţă câte un loc de lucru, cum le-am numit. Dacă îmi aduc aminte bine, unul vindea porumb fiert, altul cântărea lume pentru 1 leu, al treilea vindea tot felul de flecuşteţe, al patrulea avea o masă cu nişte foi şi un pix şi el scria ceva, lua nişte decizii. Şi eu asta vroiam atunci, ca lumea să simtă situaţia instabilă, dar să o simtă din interior, aşa cum de fapt simt în fiecare zi pentru că trăiesc în astfel de condiţii.”

Europa Liberă: Dar nu realizează astă neapărat, nu-i aşa?

Ghenadie Popescu: „Da. Aceasta e funcţia metaforei, este funcţia omului care scoate un produs artistic.”

Europa Liberă: Astăzi ai mai instala aşa ceva, sau s-a schimbat situaţia politică a Republicii Moldova, este mai stabilă, nu mai pendulează de la est la vest?

Ghenadie Popescu: „Eu cred că nu s-a schimbat aproape cu nimic.”

Europa Liberă: Vedem în atelier câteva lucrări care conţin aceleaşi pungi de plastic, în carouri. Care este metafora în acest caz?

Ghenadie Popescu: „Pungile m-au prins cumva. Viaţa nomadă, viaţa instabilă mi-a fost mereu legată de sacoşe, torbe, pungi, geamantane şi aşa mai departe. Dar arcul de triumf nu avea pungi de rafie, avea pungi de plastic „Chişinău calendar”, pungi de 1 leu. Sunt de o vivacitate rară. Apar în fiecare an, sunt la fel şi numai anul scris pe ele este altul. Eu le ţin minte de prin 2006, dar probabil că sunt mai vechi. Îl au pe Ştefan cel Mare şi arca de triumf pe cele două părţi într-un soi de ironie subtilă şi obraznică în acelaşi timp.”

Europa Liberă: Celelalte pungi cu carouri, care au devenit o marcă a ta, le putem vedea pe barca pe care ai tras-o pe râul Bâc cu câţiva ani în urmă, citind dintr-o strategie a guvernului despre cum ar trebui să fie asanată ecologic, Republica Moldova. Era o strategie până în 2015. Ar fi la fel de valabilă şi acum, la fel ca arcul de triumf, sau s-a schimbat ceva?

Ghenadie Popescu: „Nu cred. Dimpotrivă, cred că treaba s-a mai îngroşat în direcţia aceasta a ecologiei şi implementării legilor în practică. Ploile de anul acesta au mai schimbat ceva din acumulările de gunoi pe care le-am văzut eu atunci de Bâc. Dar în rest nu s-a schimbat nimic nici cu Bâcul, nici cu Ichelul pe care l-am parcurs vara trecută.”

Europe Liberă: Vedem pe ecranul computerului din atelier rezultatul acelei călătorii, un film, „Râul Ichel”.

Ghenadie Popescu: „Da, un soi de animaţie aşa mai experimental-tradiţională

cu nişte personaje care merg de-a lungul râului. De fapt, eroul principal este râul, dar, desigur, el este ignorat pentru că eu sunt preocupat de personaje. Tot aşa, râul este ignorat în realitate. Este utilizat ca reţea de canalizare. Apele reziduale, apele cu murdărie se scurg în Ichel, apoi se scurg în Nistru la doar patru kilometri de Vadul lui Vodă unde lumea obişnuieşte să se odihnească.”

Europa Liberă: În afară de râu, cine sunt celelalte personaje?

Ghenadie Popescu: „Primul care apare chiar de la începutul filmului este un marinar mutant cu patru picioare, un simbol al influenţei care vine din est, marinarul de pe Aurora. Al doilea personaj apare pe undeva prin a doua treime a filmului. Este un iepure, Iepurele Playboy care vine din zona occidentală. Ce caută ei pe râul Ichel? Nici eu nu ştiu ce caută, dar ei ceva caută. Şi, la un moment dat, se întâlnesc cu doi localnici care stau la un pahar de vin, de vorbă.”

Europa Liberă: Unul din localnici este sirena...

Ghenadie Popescu: „Sirenul. Sirenul şi un cap vorbitor care, în pofida situaţiei că nu are mâini, oricum serveşte un pahar de vin ca fiecare bărbat.”

Europa Liberă: Personajele au legătură şi cu oameni reali, nu-i aşa?

Ghenadie Popescu: „Da. Eram pe undeva prin regiunea satului Goian şi filmam o secvenţă sub un pod. Şi la un moment dat aud ceva. Foarte aproape de ureche, cineva îmi spune: „Da eu ştiu ce faci”. Aşa am şi auzit „vorbirea directă” folosită apoi în film. Şi când m-am întors, era un omulean, ca să-i zic aşa că altfel parcă nu-mi vine. Era un omulean care se uita la mine, era destul de deschis. Am început o discuţie cu el, l-am întrebat despre râu, despre cum era înainte. După asta, am scos camera şi l-am filmat. Nu s-a dat într-o parte, iar spusele lui au ajuns în film.”

Europa Liberă: Şi cum ştiuse ce faceţi?

Ghenadie Popescu: „Mi-a spus că a fost toată viaţa „kinomehanik”, adică proiecţionistul zonei şi arăta filme la trei sate din împrejurime şi cunoştea bucătăria. Eram colegi într-un fel. M-am simţit foarte confortabil cu dumnealui şi mi-amintesc cu plăcere.”

Europa Liberă: De ce ceea ce faceţi este influenţat atât de mult de politic? Şi ecologia, şi instabilitatea independenţei. De ce vă preocupă această tematică?

Ghenadie Popescu: „Păi, este spaţiul în care trăim. Este inevitabil. Chiar dacă politicul miroase urât, oricum trebuie să-l miroşi. Chiar dacă pun garduri să se apere, mirosul pătrunde. Ca simplu cetăţean oricum sunt atins, zgâriat, mutat cu locul. Şi atunci, acestea sunt mici reacţii de ale mele. Sun responsabil de ele în mare măsură. Dar, activitatea artistică are şi un element de iresponsabilitate. Prin asta se deosebeşte de alte activităţi.”

XS
SM
MD
LG