Linkuri accesibilitate

Tudor Sârbu: „E un monument foarte frumos, la un loc foarte frumos: acolo oamenii au fost strânşi în ’49, de acolo încărcaţi în maşini şi transportaţi la gara feroviară.”



Si anul acesta strasenenii vor depune flori pe un bolovan de piatra
pentru a comemora victimele represiunilor comuniste si persoanele ce au avut de suferit de pe urma celui de-al doilea val al deportarilor din 6 iulie 1949. Si asta pentru ca ridicarea unei troite in oras „in memoria victimelor represiunilor politice” a devenit subiect de scandal intre primaria orasului si vecinul terenului alocat monumentului, care dureaza de cativa ani
.

Încă din anul 2006, primăria Străşeni a repartizat un loc pentru ridicarea monumentului care nu poate fi însă instalat. Moş Vasile Sireţeanu, născut în Siberii de gheaţă, are 84 de ani. A oferit şi el din pensie 6.000 de lei, în speranţă că va apuca timpurile să vadă monumentul ridicat.

Vasile Sireţeanu: „Sunt dintr-o familie de deportaţi, din cel mai mare val al deportărilor, de pe 6 iulie 1949. Am avut ideea să ridicăm un monument în memoria victimelor represiunilor regimului comunist. Am adunat o sumă de la oamenii suferinzi. Ne-am adresat la primărie şi primăria ne-a dat nouă autorizaţie. Acolo sunt 10-14 metri. Noi eram satisfăcuţi, monumentul nostru e în formă de troiţă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aveţi monumentul făcut?

Vasile Sireţeanu: „De 4 ani de-amu. Când s-au împlinit 60 de ani de la data deportării, a trebuit să fie înălţat... Dar, din păcate, nu-l putem înălţa, fiindcă megieşul s-a îngrădit acolo şi şi-a făcut poartă taman la locul acesta, pe care trebuia să înălţăm monumentul.”

Europa Liberă: El nu ar vrea să fie înălţat acest monument?

Vasile Sireţeanu: „El nicidecum nu vrea, fiindcă a acţionat primăria în instanţă şi instanţa i-a dat lui câştig de cauză.”

Gheorghe Severin, proprietarul terenului învecinat cu cel alocat pentru ridicarea monumentului, a contestat în judecată decizia. Instanţa de judecată i-a făcut dreptate lui, anulând autorizarea monumentului. Aşa că troiţa nu poate fi instalată, ne-a spus cu durere în suflet şi Tudor Sîrbu, preşedintele Asociaţiei „Memoria” de la Străşeni.

Tudor Sîrbu: „El a fost preîntâmpinat că va fi monument din 2006 încă. Şi a pus samavolnic poarta. Monumentul e făcut. Este totul gata. Documentele sunt la noi făcute, ştiţi tot este. Acuma aşteptăm de la Ministerul Culturii învoirea pentru amplasare. Dar ştiţi: banul face totul.”

Europa Liberă: Adică ce înseamnă asta?

Tudor Sîrbu: „A plătit şi el nu vrea ca să fie acolo instalat. Monumentul e depozitat, e în Străşeni, are vreo 6-7 tone. E din piatră de la Cosăuţi, făcut de-a întregul. Sunt oameni care de acuma au decedat. Aşteptau cu mare suflet să-l punem. E făcut tot: șase plăci, 127 de persoane care sunt puse în cele patru plăci de piatră. E un monument foarte frumos, la un loc foarte frumos: acolo oamenii au fost strânşi în ’49, de acolo încărcaţi în maşini şi transportaţi la gara feroviară. Ştiţi, de oamenii ceia bătrâni mie mi-e jale. Eu singur sunt acolo născut: Tiumeni-Kandînsk... Părinţii mei şi buneii tot deportaţi au fost. Şi eu acolo născut în ’49. Mie mi-e jale că pe noi ne costă 53.000 de lei monumentul acesta.”

Deşi nu e împotriva înălţării acestui monument, Gheorghe Severin spune că locul nu a fost ales potrivit. Monumentul închinat victimelor deportărilor trebuie să fie la gară – acesta a fost răspunsul lui. Primarul de Străşeni nu a răspuns la apelurile noastre, iar responsabilii de la Ministerul Culturii ne-au promis să vină cu un răspuns mâine.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG