Primarul capitalei spunea deunăzi că nu ar trebui dramatizate consecinţele ploilor recente, fiindcă pierderile sînt insignifiante. Putea fi mai rău, a admis edilul, dar pe post de colac de salvare a fost lacul Valea Morilor. Neavînd suficientă apă, acesta a absorbit lejer şuvoaiele nărăvaşe şi a ferit urbea de o inundaţie gravă.
Aşadar, bizară e situaţia. Iese că anume o „neregulă”, absenţa apei în mult pătimitul lac ne salvează de inundaţie. Şi dacă lacul era plin ce făceam? Ar fi fost trist, primarul însuşi a recunoscut asta. Şi uite că ne ajută nişte hibe, nişte devieri de la starea firească a lucrurilor. Măi să fie!
Ei bine, acum lacul e plin şi nu e sigur că ne mai poate apăra de ploile torenţiale. Prin urmare, abia acum sîntem în mare pericol. Dacă mîine va ploua cu găleata cine ne va salva? De aceea, asanarea lacului, care părea anterior o mare greşeală, se poate converti acum într-o mare performanţă.
Dacă am înţeles eu bine, reţeaua de canalizare pluvială a oraşului e incapabilă să facă faţă unor ploiţe viguroase. Îmi dau seama că ea nu poate fi reanimată în viitorul apropiat. E nevoie de sume fabuloase care pur şi simplu nu există.
Şi atunci îţi răsare în minte o întrebare tulburătoare: „Dar ce am fi făcut noi în cazul în care ploiţele autohtone ar fi provocat un scenariu sinistru de felul celui recent din Germania şi Cehia?” Nu ne-ar fi salvat într-o asemenea situaţie nici cîteva lacuri fără apă!
Fireşte, Bîcul nu e Vltava. Dar şi aici poate să vină o ploaie care să provoace ravagii. La asta ar trebui să se gîndească zi şi noapte edilii noştri ocrotitori...
