Linkuri accesibilitate

Din Arhivele Europei Libere: Românii la Festivalul Internațional Cultural al Studenților de la Lille în 1956


„Spre deosebire de celelalte țări ai căror reprezentanți veneau și plecau liberi și se amestecau cu ceilalți studenți, echipele română și cehă se țineau de o parte, fără să manifeste acea exuberanță ce caracterizează și animă delegațiile țărilor libere.”



Încheierea catalogării, a digitalizării și punerea la dispoziția cercetărilor științifici a fondurilor documentare ale Europei Libere, păstrate la Open Society Archives, la Budapesta, oferă astăzi un material istoric brut de o valoare deosebită pentru completarea cunoștiințelor despre epoca anilor '50-'60, pe planul istoriei raporturilor dintre cultură și politică.

Este un material brut, în măsura în care, după publicarea lor, informațiile vor trebui, ca principiu, verificate, judecate și inserate critic într-un context istoric mai larg. Am ales, deocamdată, pentru această rubrică radiofonică săptămînală, să vă oferim cîteva mostre documentare, referitoare la viața culturală din România comunistă și constrîngerile de ordin politic ale vremii.

Unul din documentele cele mai interesante îl constituie o relatare redactată la 24 aprilie 1956 de către Biroul de știri al Europei Libere de la Paris, pe marginea celui de-al patrulea Festival Internațional Cultural al Studenților, desfășurat în Franța, la Lille, și organizat sub auspiciile Uniunii Naționale a Studenților Francezi (UNEF) și sub patronajul președintelui Franței, René Coty.

Istoria acestui Festival este legată de cea a Uniunii Internaționale a Studenților, organizație constituită în noiembrie 1945, pe baza Cartei Națiunilor Unite, cu scopul, se notează în document, „de a da un ajutor activ guvernelor și organizațiilor sociale care luptă pentru pace și securitate, iar în acest scop, de a lupta pentru extirparea din toate sistemele de învățămînt a oricăror vestigii ideologice și opresoare de natură fascistă, de a combate orice forme de discriminare, de falsificare a științei și a propagării teorilor superiorității rasiale.”

La Uniunea Internațională a Studenților au aderat toate organizațiile naționale importante, cu ocazia primelor două Congrese internaționale desfășurate la Praga. Alte congrese au avut loc în 1950 la Varșovia, în 1951 la București și din nou la Varșovia în 1953. Organizația, „complet sub controlul comuniștilor” a început să se manifeste pe plan politic din 1950, cînd au apărut și primele divergențe între studenții din Estul și Vestul Europei.

Festivalul Cultural Internațional a fost creat în 1952 de Uniunea Națională a Studenților din Franța, iar în anul 1956 la invitațiile trimise au răspuns 16 țări, între care cinci din Blocul comunist, din Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, România și Uniunea Sovietică.

„Echipa Republicii Populare Române - relata corespondentul Europei Libere - este compusă din 21 de membri, avîndu-l ca șef pe un oarecare Marin CONSTANTIN. Sînt prezenți 12 tineri și opt tinere... Am putut vorbi destul de mult cu șeful delegației române; această conversație s-a desfășurat în limba franceză, interlocutorul nostru nerealizînd că vorbește unui compatriot.”

„Toți participanții români la Festival aparțin unor ansambluri artistice diferite, dar în special aceluia universitar, UTM. Ei sînt, prin urmare, dansatori sau muzicieni profesioniști. [...] Trei dintre membri români nu au o situație bine definită și au fost desemnați ca „îngeri gardieni”, cu atît mai mult cu cît unul dintre ei a fost semnalat și la Paris, cu ocazia vizitei efectuate de Ansamblul de Dansuri și Muzică Populară în luna ianuarie 1955.” [...]

„Delegația română - continuă relatarea - era foarte supravegheată [...], nici un membru al delegație nefiind lăsat o singură clipă singur. Dimineața, ieșau împreună de la hotel, după ce unul din responsabili trecea spre ora 10:30 prin camere și le cerea celor din delegație să coboare. În hol, erau așteptați de șeful delegației, Constantin, și plecau împreună, de exemplu spre restaurantul studenților... Se așezau împreună la una sau două mase și, la încheierea dejunului, plecau împreună astfel ca nimeni să nu rămînă o clipă singur”. [...]

„Spre diferență de celelalte țări ai căror reprezentanți veneau și plecau liberi și se amestecau cu ceilalți studenți, manifestînd o veritabilă fraternitate, echipele română și cehă se țineau de o parte, fără să intre în contact cu altele din diverse țări și fără să manifeste acea exuberanță ce caracterizează și animă delegațiile țărilor libere. Am încercat să explicăm această rezervă prin două motive: pe de-o parte, starea de teroare ce domnește printre membri delegațiilor comuniste, cărora le este teamă să vorbească cuiva, pentru a nu da naștere la suspiciuni; în al doilea rînd, fiindcă ei, nefiind studenți, nu ar fi putut întreține conversații și să răspundă întrebărilor eventualilor interlocutori....”

„Prima reprezentație, dată de delegația RPR a avut loc martți 10 aprilie [1956], la orele 17, [...] în fața a circa 500 de studenți. Au prezentat o orchestră de muzică populară, care a interpretat doine, hore și Ciocîrlia, ca și dansuri din diverse regiuni, interpretate de dansatori îmbrăcați în costumele regiunilor în cauză... Piesele de muzică populară au fost interpretate excelent și s-au bucurat de o primire frenetică din partea asistenței, care nu mai înceta să aplaude. [...]

Dar, îți puteai da seama că nu este vorba în nici un caz de o echipă de dansatori improvizați studenți, ci de elmente profesioniste, care nu făceau altceva decît să danseze sau să cînte. S-a observat de altfel că toți erau căsătoriți, cu verighete, fiecare avînd lăsat în țară, ca ostatec, un soț sau o soție, precum șeful delegației, de exemplu [Marin] Constantin.

Marin Constantin, viitorul dirijor celebru al corului Madrigal, declara cu acel prilej corespondentului Europei Libere de la Paris, că terminase Școala Normală de la Buzău, ca institutor și că, odată cu instalarea regimului comunist, studiase și luase o diplomă la Conservator, urmată de alte studii universitare, neprecizate. După spusele lui, nu era doar șeful delegației, dar și dirijor al Corului Ansamblului Artistic Universitar. Soția sa, studentă, rămăsese în România.

O pagină de istorie culturală inedită, rezumată dintr-un mai lung document din Arhivele Europei Libere.
XS
SM
MD
LG