Linkuri accesibilitate

Nebuloasa ideologică a mișcărilor de protest


Protestatari antiprezidențiali în Egipt la Cairo

Protestatari antiprezidențiali în Egipt la Cairo

O generație nouă se exprimă acum altfel și statele, atît de versate în a perpetua practici ale stagnării, nu par a ține pasul.



In aceste zile abunda comentariile din presa internationala, care incearca sa gaseasca similitudini intre miscarile de protest, din ultima vreme, in diverse tari din lume. Cum se vede acest demers de la Washington? - Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.

Prima intrebare legitima este daca anul 2013 va ramine in istorie la fel ca 1848, sau 1968, sau 1989 - ani emblematici ai schimbarii - sau actiunile de-acum, in ciuda elementelor comune, nu au darul de a provoca transformari adinci. Fireste ca este prea devreme pentru un raspuns. Dar fapt este ca, in mai toate tarile despre care vorbim - Brazilia, Turcia, Egipt, Indonezia, Bulgaria, India - paturi sociale, care au fost intarite si maturizate prin dezvoltare economica sau democratizare - clasa de mijloc, tineri educati, intreprinzatori - isi vad sperantele diminuate, daca nu chiar dinamitate, de clase politice imbatrinite, inerte, corupte, lipsite de viziune.

Fireste ca 1989 - anul considerat inceputul sfirsitului comunismului - isi are lectiile sale, multe amare, in aceasta privinta. La scara istorica, in foarte putine momente, miscari revolutionare au drept consecinta imediata, altceva decit profitori ajunsi la putere, care dilueaza sau chiar denatureaza sensul initial al miscarii. Dar tot la scara istorica, mai devreme sau mai tirziu, miscari precum cele din anii citati au consecinte, provoaca schimbari, doar ca mai lente si pe trasee mai sinuoasedecit idealistii si-ar dori.

In cazul de fata, primavara araba a dus la o deschidere, e putin probabil ca ceva similar cu fostele dictaturi sa mai prinda cheag acolo. Singurele entitati care erau organizate sa preia puterea - asa cum s-a intimplat si in Estul Europei cu esaloane inferioare ale regimului comunist - au insa agende proprii, in cazul Orientului Mijlociu, islamizarea vietii publice. Intre aceste agende si ceea ce tinerii, care s-au sacrificat isi doreau exista mari diferente, care se manifesta acum exploziv in Egipt, de exemplu. Fireste ca daca forte islamice moderate nu ar fi acces la putere exista si pericolul ca nationalisme agresive sa le ia locul.

Nebuloasa ideologica a miscarilor de protest s-ar materializa in ideologii, daca ar exista structuri politice, or unele dintre acele ideologii provoaca teama. Si daca e sa continuam analogii, oricit de subrede ar fi ele, ne putem gindi la ce se intimpla acum in Ungaria unde un partid al tinerilor a trebuit sa-si contureze o identitate atunci cind a fi al tinerilor nu a mai fost suficient si nationalismul s-a dovedit cel mai lesne de insusit populism.

Fapt e ca nimic din ceea ce se intimpla acum, in afara de coincidenta temporala, nu pare cu-adevarat unic, poate cu exceptia rolului jucat de tehnologie. O generatie noua se exprima acum altfel si statele, atit de versate in a perpetua practici ale stagnarii, nu par a tine pasul. E firesc ca exprimarile practice ale impactului tehnologic sa fie neclare, dar ele pun in evidenta, cu implicatii inca greu de descifrat, ca ne aflam la un prag in care generatia stagnarii si generatia progresului nu mai vorbesc aceasi limba.
XS
SM
MD
LG