Linkuri accesibilitate

Deosebirile culturale-politice-economice nu pot fi armonizate în absenţa unor compromisuri care să vizeze amănuntele cele mai mici şi mai insignifiante.



Aflu că un grup de deputaţi urmează să elaboreze un set de măsuri şi acţiuni referitoare la situaţia din Transnistria. Ştirea asta ne-ar bucura dacă am şti care sînt măsurile şi acţiunile preconizate. Cum nu le ştim deocamdată, rămînem calmi şi circumspecţi.

E de presupus că măsurile sus-pomenite sînt o reacţie la legea despre „frontiera de stat” a Transnistriei, semnată recent de liderul de la Tiraspol. Pe de altă parte, Uniunea Europeană îi cere Chişinăului să controleze oarecum fluxul de oameni care vine dinspre Transnistria. În acest scop sînt create puncte de control.

Îmi amintesc că - acum cîteva zile – un lider politic autohton, foarte influent, a zis că transnistrenii şi-ar întoarce privirile spre Moldova dacă pe malul drept salariile ar fi mai consistente. Nu am înţeles însă cît de mare trebuie să fie aici salariul ca omul simplu din Transnistria să se pătrundă de convingerea că reunificarea e necesară. Există o strategie economică viabilă de majorare a salariilor? Asta nu-mi este clar.

Ce vreau să zic? Moldova negociază cu Transnistria şi tot elaborează măsuri şi acţiuni două decenii. Efectul tuturor acestor eforturi mi se pare foarte modest. Mai nimic nu se modfică. Cele două părţi rămîn pe poziţii antagoniste, în ciuda declaraţiilor încurajatoare. Fireşte, se poate negocia în continuare, se poate negocia la nesfîrşit, 10, 50 sau 100 de ani. Negocierile şi măsurile nu sînt lucrul cel mai rău. Ar trebui totuşi să existe şi un rezultat al tuturor acestor discuţii şi măsuri.

Dacă înţeleg eu bine, autorităţile de la Chişinău au vrut mereu şi vor să reunifice ţara. E un deziderat frumos, fără doar şi poate. Lucrul acesta mi se pare însă imposibil dacă discuţiile, măsurile şi acţiunile se mulează pe abstracţii şi evită detaliile concrete. Mi se pare că deosebirile culturale-politice-economice nu pot fi armonizate în absenţa unor compromisuri care să vizeze amănuntele cele mai mici şi mai insignifiante. Primul pas, în mod normal, ar trebui să fie al Chişinăului. El trebuie să vină cu propuneri concrete şi să spună foarte clar ce vrea şi cît poate ceda. Concreteţea trebuie să fie prezentă în toate. De la direcţia în care se va mişca statul reunificat pînă la viitorul limbii moldoveneşti în grafie chirilică, la impozite, buget, vamă, delimitarea exactă a competenţelor.

Da, Tiraspolul ar putea să respingă toate chestiile astea concrete. Numai că o virtuală reunificare e imposibilă fără intrarea în domeniul concreteţei. Şi e mai bine să te gîndeşti la o ofertă concretă de pe acum, decît s-o cauţi cu înfrigurare atunci cînd miracolul reunificării se va produce.
XS
SM
MD
LG