Linkuri accesibilitate

„Cred că acum Dumitru Matcovschi știe adevărul. De fapt, întotdeauna l-a știut. Cine l-a auzit, a descoperit o comoară”


Jurnalul săptămânal la Europa Liberă cu Dina Clapco Pripa.




Nascută pe 26 februarie 1966 în satul Pelinia, raionul Râşcani. Absolventă a Universităţii de Stat din Moldova la specialitatea jurnalism radio/tv. Din 1986 până în 2001 activează la Radio Moldova. Din 2002 până în 2007 este director al departamentului Actualităţi şi publicistică al postului municipal de televiziune Euro TV Chişinău. În aprilie 2004, a făcut greva foamei pentru libertatea presei. De la începutul lui 2009, timp de 2 ani, este producător general al postului de televiziune online Jurnal TV. În prezent este editor la TRM.

Luni

M-am ridicat din pat după o noapte de nesomn. În ajun, am fost la o petrecere dată de o bună prietenă cu ocazia revenirii din străinătate a fiicei sale. N-a mai trecut pe acasă de trei ani. Fata spune că în Moldova miroase, ba nu, pute a sărăcie. Mă întreb de ce noi, cei care încă mai stăm în țară, nu simțim atât de acut acest lucru. Poate de aceaa că ne-am contopit cu sărăcia, ne-a intrat în oase, în fiecare fibră a corpului, a sufletului. Așa, am ajuns s-o percepem ca pe mirosul propriu. Celor stabiliți prin țări înfloritoare le pute în biserică, în transport, în stradă, în localuri. Nu găsesc luxul, sclipirea, impecabilul. Trebuie multă muncă pentru asta… Am venit la Casa Radio, unde m-am reangajat după o pauză de aproape 13 ani. Văd multe fețe noi, în rest… puțin ce s-a schimbat. Trebuie multă muncă pentru asta. Azi nu am privit știrile la televizor. În schimb, mi-am admirat colegele care și-au pus ie cu ocazia Zilei Internationale a Iei. Ce gest frumos pentru perpetuarea unei tradiții. Mă întreb dacă fiul meu, atunci când va avea o familie, își va aminti să pună, de Duminica Mare, pe stâlpul de la poartă și să presoare prin casă frunze de nuc și flori de tei. Cât de puțin trebuie pentru păstrarea unui obicei. Și vai, cât de multă muncă trebuie pentru ca fiul meu să nu uite de origini.

Marți

Azi am avut o discuție sinceră cu băiatul meu, apoi l-am admirat cum lucrează pe lângă casă împreună cu taică-său. Sunt fericită. Spre seară, insist în zadar să iau legătura cu mama mea, pe care nu reușesc s-o aud la telefon deja de două zile. Sun prin vecini. Cică au văzut-o azi, păscând capra. Mă liniștesc. Înseamnă că e bine, doar că în sat nu este lumină, pentru ca a tunat și a fulgerat. Urmăresc știrile. Aflu că Centrul Anticorupție a anihilat o grupare criminală care a spălat, prin scheme frauduloase, 134 de milioane de lei. Oare câte pensii de-ale mamei o fi fiind? Analiștii se întrec în retorică. În decor își face apariția șeful statului. Se zice că Timofti ar fi împotriva vizitei din septembrie, la Chișinău, a Patriarhului Moscovei şi întregii Rusii, Kiril. Episcopul de Bălţi şi Făleşti Marchel ameninţă cu proteste în masă. Pe fundal, apare știrea despre aceea că găgăuzii vor independență, iar un grup de cetăţeni muncește de ceva timp și a reușit să adune deja 5000 de semnături necesare pentru iniţierea unui referendum. Reacția președintelui întârzie. Poate de aceea că e oră târzie. Omul are nevoie de odihnă, nu stă să vegheze la toate uneltirile de peste noapte. Este zi și mâine. Le va spune pe toate pe îndelete. Este nevoie de chibzuială ca să delimitezi politica de biserică. Mă gândesc la mama mea care abia de se mișcă în două cârje. Când își mai adună puterile, merge la o biserică din sat care tine de Mitropolia Moldovei, pentru că acolo sunt îngropați bunicii, alteori merge la biserica ce aparține Mitropoliei Basarabiei, pentru că acolo e înmormântat tata. A propos! Oare ce o să le propună Timofti oamenilor în schimbul religiei? O fi având el vreo alternativă?

Miercuri

Mă prezint la servici la ora 9. Peste ceva timp, intră șeful și spune că trebuie să-l anunț atunci când vin. Mă uit la ceas. E 9.10. Și-o fi imaginat omul că întârzii. Azi e Ziua Internațională antidrog așa că aflu multe despre oameni care au reușit să reînvie din coma narcotică. Ajung acasă de la servici pe la ora 23. E pentru un salariu care, cumulat, la sfârșit de an, ar putea ajunge la vreo 60 de mii de lei. Pe la TRM se zice că e un salariu foaaarte bun. Deși e aproape de miezul nopții, pun televizorul ca să văd ultimele noutăți. Aflu că a decedat marele Dumitru Matcovschi. Preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu, spune că Dumitru Matcovschi va rămâne un nume de referinţă, o figură emblematică a mişcării de eliberare naţională și un simbol de curaj. Mai spune că marele înaintaș a fost nevoit să locuiască într-un apartament de la etajul 9, unde se simţea destul de prost. Și politicianul Ion Hadârcă zice că poetul îşi dorea un cuib mai aproape de pământ. Presa amintește și despre coma de o jumătate de an în care s-a aflat Dumitru Matcovschi, la începutul anilor 90. Mai jos, apar știri despre veniturile demnitarilor de stat. Analiștii presupun că multe averi sunt camuflate, iar cifrele - diminuate, deși puțini dintre conducătorii noștri au declarat averi sub milionul de lei. Aproape toți au declarat inclusiv venituri din activitate pedagogică. Între 8 și 13 mii de lei anual. Oare câți dintre ei ar vrea să încerce să trăiască demn doar pe un astfel de salariu? Așa ori altfel, constat că miniștrii, oricum, lucrează cam de vreo 20 de ori mai mult ca mine, dar e aproape de ora unu și merg la culcare. Somnul nu mă prinde. Mă gândesc: oare câte salarii de ale lui Drăguțan ar fi fost de ajuns ca și Dumitru Matcovschi să fi avut un cuib mai aproape de pământ? Mă gândesc: oare demnitarii noștri adorm ușor? Mă gândesc: oare poporul ista o să-și revină vreodată din comă?

Joi

Azi am decis să gândesc doar pozitiv. Ascult muzică. Îmi creez un confort interior. Soțul meu, care e șomer de mai multe luni, îmi întrerupe liniștea. Îmi amintește că toate facturile au termenul de achitare expirat. Dar azi oricum nu pot rezolva această problemă. El îmi zice că, poate e cazul să plece undeva la muncă peste hotare. Ar fi o variantă, dar pentru azi am alte planuri. Încerc să mă bucur de viață… Citesc o carte, ascult muzică, vorbesc cu mama, cu rudele din sat. O nepoțică a picat BAC-ul. Spune că aproape jumătate din absolvenți au picat. Dar eu știu că ea învăța bine, era stăruitoare, avea note bune și foarte bune și avea planuri frumoase pentru vara asta. Spre seară, merg în vizită la o prietenă. Acolo, la televizor, îl văd pe Val Butnaru în „Cabinetul din umbră”. Mă prind la gândul că știu cine, cum, unde și când a montat acest decor. Citesc titlurile. Interesante!!! Bravo producătorului. Dar nu-l cred pe Val Butnaru. Și el știe de ce. Dar nu asta contează? De fapt, Dumnezeu are cu totul alte planuri pentru mine…

Vineri

Ziua începe cu circul din Parlament. Deputații spun bancuri și își aruncă replici tăioase. Continuă împărțitul în ai noștri și ai voștri. Toți pretind să știe adevărul. Aflu că Dumitru Matcovschi va fi înmormântat pe 29 iunie. Azi, însă, în Piața Marii Adunări Naționale, membrii Consiliului Unirii şi ai Partidului Naţional Liberal, care au organizat un marş al Demnității Naționale în memoria zilei de 28 iunie 1940, când Basarabia a fost ocupată de Rusia, au ars portretul vicepremierului rus Dmitri Rogozin și l-au declarat persona non grata. Cred că acum Dumitru Matcovschi știe adevărul. De fapt, întotdeauna l-a știut. Cine l-a auzit, a descoperit o comoară. Recitesc acest jurnal. E cam trist. Aș fi vrut să fie altfel, dar trăiesc în Moldova și asta îmi ia tot timpul.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG