Linkuri accesibilitate

Studiu de caz Moldova.




În cadrul unui proiect de prevenire a corupţiei şi impunităţii în lupta cu traficul de fiinţe umane, la Chişinău a fost prezentată o analiză despre investigarea şi judecarea cauzelor de trafic. Cu susţinerea Organizaţiei Internaţionale pentru migraţie şi al Departamentului de Stat al Statelor Unite, experţii au formulat concluzii după ce au studiat 380 de cazuri penale, examinate şi judecate între anii 2006 şi 2010. Potrivit lor autorităţile ar putea face mai mult pentru pedepsirea traficanţilor. Detalii aflăm din relatarea Tamarei Grejdeanu.



O treime din inculpaţii care au ajuns în faţa instanţei de judecată au primit pedepse blânde, spun experţii. Asta pentru că dosarele lor au fost recalificate fie ca muncă forţată, proxenetism sau organizare de cerşit. Expertul juridic Dumitru Roman, unul din autorii studiului este de părere că infractorii scapă de ani grei de puşcărie nu doar din cauză că traficarea este greu de dovedit, aici se mai adaugă neglijenţa unor procurori şi tergiversarea proceselor de judecată.

Pentru că Republica Moldova rămâne a fi o ţară de origine a victimelor traficului, martorii care ar confirma exploatarea sunt greu de găsit iată de ce, spune Dumitru Roman, mărturiile victimei sunt uneori insuficiente pentru a fi considerate probe. El recomandă procurorilor să insiste asupra învinuirii şi să facă diferenţa între traficul de fiinţe umane şi alte crime din această categorie:

„Este destul de dificilă problema încadrării juridice şi problema recalificării faptelor, când persoana acuzată de trafic primeşte o pedeapsă amendă din cauza faptului că fapta de trafic este reîncadrată, adică i se dă proxenetism, care se pedepseşte mi blând. Noi am încercat să vedem lacunele dreptului penal, să propunem şi modificări la legislaţia penală, cât şi chestiuni de ordin instituţional, la acumularea probelor pentru a aproba traficul.”

Şi raportul Departamentului de stat american pentru anul 2012 constata că Republica Moldova are nevoie de o strategie precisă de combatere a traficului de fiinţe umane iar judecarea celor vinovaţi întârzie. Pentru a spori capacităţile anchetatorilor, autorii studiului au elaborat şi un Ghid practic pentru investigarea infracţiunilor ce vizează traficul de fiinţe umane. Diana Ioniţă spune că recomandările au la bază cazuri unde au fost găsite lacune, de aceea organele de drept ar putea să tragă unele învăţăminte:

„Vine cu recomandarea de a aplica în practică nişte bune practici. Care acţiuni trebuie să le efectueze ofiţerul de urmărire penală, care trebuie să fie atitudinea procurorului în asemenea circumstanţe, cum urmează să fie abordată victima, care sunt condiţiile de audiere, cum se realizează dreptul la o asistenţă juridică calificată, care este rolul asistentului social, care este rolul concluziei psihologului atunci când victima vine din trafic şi are o traumă psihologică şi respectiv ulterior pretinde la încasarea unui prejudiciu moral şi material.”

Unul din motivele pentru care traficanţii ajung să rămână în libertate este că victimele nu sunt suficient protejate, pentru că norma legală are deseori doar caracter declarativ, constată Dumitru Roman. Expertul spune că în multe cazuri victimele ar fi ameninţate, de aceea renunţă la învinuiri şi îşi schimbă mărturiile:

„Cadrul legislativ este bun, instituţional satisfăcător, dar în dosarele pe care noi le-am studiat practic victimele nu erau protejate. Erau indici chiar din declaraţiile victimelor care se adresau cu o cerere şi menţionau, figurau la dosar, dar nici în cazul acesta nu erau luate măsuri, deşi legea obligă organul când victima se adresează. În rezultat, duce la faptul că victima pierde încrederea în stat, în justiţie.”

Pe lângă respectarea dreptului victimei de a fi protejată, autorii recomandă ca Republica Moldova să adere la Convenţia Europeană privind compensarea victimelor infracţiunilor violente şi să creeze un mecanism prin care să fie despăgubite victimele traficului.
XS
SM
MD
LG