Linkuri accesibilitate

NATO la Tbilisi: promisiunea periodică a aderării


Ministrul georgian pentru integrarea europeană și euro-atlantică Aleksi Petriașvili și James Appathurai, reprezentantul sspecial al secretarului generala al NATO pentru Caucaz și Asia centrală, Tbilisi, 3 iunie 2013.

Ministrul georgian pentru integrarea europeană și euro-atlantică Aleksi Petriașvili și James Appathurai, reprezentantul sspecial al secretarului generala al NATO pentru Caucaz și Asia centrală, Tbilisi, 3 iunie 2013.

Georgia e cel mai mare contributor non-NATO in cadrul forțelor din Afganistan (ISAF).





Georgia si NATO întrețin relații complexe, presărate cu umbre și ambiguități.

Secretarul general al Alianței Nord Atlantice - NATO- Anders Fogh Rasmussen participă miercuri si joi la Tbilisi la una din întâlnirile periodice ale Comisiei NATO-Georgia. Rasmussen are prevăzute întrevederi atât cu președintele Miheil Saakașvili, cât si cu rivalul său, premierul Bidzina Ivanișvili, un om de afaceri multimilionar văzut ca un apropiat al Kremlinului.

Relațiile Georgiei cu NATO au ramas blocate din vara anului 2008. La summitul NATO din primăvara acelui an, ținut la București, cei 28 de membri ai Alianței au decis să îi ofere Georgiei promisiunea ca va deveni membru al NATO. Gestul a nemulțumit profund Moscova, iar el a fost urmat, la doar dateva luni, de scurtul război din luna august 2008, când trupele rusesti au intervenit in Georgia in sprijinul republicii separatiste Osetia de Sud, ajungând la câțiva kilometri de Tbilisi si tăind comunicațiile capitalei cu orașele de pe litoralul Marii Negre.

Chiar daca ulterior forțele rusesti s-au retras in interiorul limitelor administrative ale Osetiei de Sud, aceasta rămâne independentă de facto, asa cum este si cealaltă regiune separatistă a Georgiei : Abhazia.

O a treia regiune georgiană cu veleități independentiste, Agearia, în jurul portului Batumi de pe frontiera cu Turcia, a fost însă in mod eficace reincorporată Georgiei încă din 2004, iar pentru a-si întări simbolic controlul asupra regiunii, Saakașvili a mutat curtea constitutionala a Georgiei de la Tbilisi la Batumi.

Osetia si Abhazia rămân insa independente în practică, cu toate că independența lor nu e recunoscută decât de Rusia, Nicaragua, Venezuela, două insule din Pacific si de către autoritățile de la Tiraspol. Cu incurajarea Moscovei, Transnistria si cele doua regiuni separatiste ale Georgiei se recunosc astfel reciproc.

Intr-o asemenea situație, cu o parte a teritoriului ocupată militar de Rusia, Georgia nu poate, desigur, deveni membru NATO. Pe deasupra, chiar daca nu o afirmă public, Alianța cunoaște partea de responsabilitate a președintelui Georgian Saakașvili, care in vara lui 2008, întărit de promisiunea proaspătă a intrării țării lui in NATO, a decis învadarea neașteptată a Osetiei de Sud, punând capăt precarului echilibru care dura de mai bine de un deceniu.

Saakașvili spera intr-o recuperare rapidă a teritoriului independentist, rezultatul fiind însă intervenția Rusiei si declararea independenței Osetiei.

In mod oficial, însă -- iar acesta va fi mesajul lui Rasmussen la Tbilisi-- Georgia rămâne un potențial viitor membru al NATO. Georgia participă chiar, foarte activ, la misiuni comune. Astfel, Georgia e cel mai mare contributor non-NATO in cadrul forțelor din Afganistan (ISAF). Cu aproape 1600 de militari desfășurați pe teren, Georgia are chiar in acest moment mai mulți militari in Afganistan decat România (1500) si doar ceva mai puțin decat Polonia (1700).
XS
SM
MD
LG