Linkuri accesibilitate

Multe forţe politice ne-au tot eliberat aici de la 1991 încoace, dar decăderea morală şi sărăcia au proliferat mereu nestingherite.



Mărturisesc că am citit cu un soi de nedumerire, în ziarul Comunistul, discursul liderului PCRM, Vladimir Voronin, rostit în cadrul mesei rotunde „Apariţia bolşevismului şi moştenirea lui politică”.

Te pune pe gînduri chiar titlul alocuţiunii: „E necesar să ne asumăm rolul politicienilor care încearcă să schimbe lumea”. Nu, nu vreau să zic că un politician nu ar trebui să aibă ambiţii globale, numai că cei din Moldova, înainte de a primeni universul, ar trebui să scoată mai întîi molozul din propria curte. Ei bine, am impresia că tocmai asta – scoaterea molozului din propria ogradă – nu le reuşeşte conducătorilor moldoveni, fie aceştia liberali sau bolşevici.

Apropo de bolşevism. Aflăm, iată, din ziarul Comunistul, că, după părerea lui Vladimir Voronin, teoria şi practica bolşevicilor e foarte benefică pentru schimbarea radicală şi modernizarea societăţii. Prin urmare, schimbarea lumii, pe care şi-o imaginează liderul PCRM, presupune recuperarea bolşevismului. Bună treabă! Păi, la ce să ne aşteptăm? La baricade şi revoluţii? Aşa vrem să modernizăm societatea? Nu cred că asta e ceea ce ne trebuie acum, dar, vorba venind, în cei opt ani de guvernare triumfală, comuniştii nu prea au pus în practică bolşevismul.

Ciudată e şi o altă aserţiune a lui Vladimir Voronin. Vasăzică, liderul PCRM constată că bolşevismul a fost discreditat în ultima vreme, cu o cruzime deosebită, de pe poziţiile cetăţeanului „sătul şi indiferent sau ale politicienilor-mutanţi”. Bizară e constatarea asta cel puţin din două considerente. În primul rînd, nu toţi cetăţenii prooccidentali şi liberali sînt mai „sătui” decît membrii PCRM. Există oameni suficient de prosperi în Partidul Comuniştilor, mai prosperi decît mulţi cetăţeni anticomunişti. În al doilea rînd, şi PCRM-ul a fost o pepinieră a politicienilor traseişti. E suficient să-i numim aici pe cei foarte cunoscuţi care au părăsit lejer PCRM-ul, după ce au făcut carieră.

În finalul alocuţiunii, liderul PCRM proclamă scopul principal al partidului: „revenirea comuniştilor la guvernare şi eliberarea Moldovei de regimul criminal-oligarhic”. Sincer să fiu, nici nu ştiu ce să zic. Că PCRM-ul ar putea să revină la guvernare mi se pare posibil, dar în ceea ce priveşte „eliberarea Moldovei” am mari îndoieli. Multe forţe politice ne-au tot eliberat aici de la 1991 încoace, iar decăderea morală şi sărăcia au proliferat mereu nestingherite.
XS
SM
MD
LG