Linkuri accesibilitate

Aici totul e prioritate şi tocmai din această cauză nimic nu e prioritate...


Am remarcat mesajul pe care l-au adresat deunăzi guvernului cîteva asociaţii de fermieri. Acestea le cer conducătorilor să declare agricultura drept prioritate naţională.

În aparenţă, avem de-a face cu o bizarerie. Păi, nu e Moldova o ţară agricolă, cu pămînt mănos, cu livezi şi vii, cu lanuri aurii, încîntătoare? Păi, nu e agricultura o prioritate aici? Se pare că nu este de vreme ce fermierii sînt îngrijoraţi. Iar îngrijorarea asta nu are doar o motivaţie recentă, cea referitoare la posibilul acces pe piaţa moldovenească al produselor din Europa. De fapt, cum să fie agricultura o prioritate aici dacă moldovenii ingurgitează iernile numai roşii turceşti? Nişte sere cu roşii nu ar trebui să existe acolo unde agricultura e prioritate?

Dar care e, de fapt, prioritatea noastră? O fi poate apărarea, armata? Să fim serioşi! Moldova e o ţară neutră şi nici să supere armata rusă din Transnistria nu e profitabil.

Atunci o fi, poate, medicina prioritatea noastră? Din păcate, nici ea nu pare să fie o prioritate. Salariile medicilor sînt mici, dotarea spitalelor lasă mult de dorit.

Păi, poate învăţămîntul e o prioritate în Moldova? Ar fi, dacă nu ar exista povestea dizgraţioasă a BAC-ului.

Dar drumurile nu sînt cumva o prioritate? Nu, nu sînt. Ele îţi amintesc de o constatare tristă dintr-o carte de Gogol.

Chiar şi mama priorităţilor – integrarea europeană – e la o privire mai atentă doar un slogan clamoros.

De fapt, dacă mă gîndesc mai bine, noi nu avem priorităţi. Sau haideţi să zic altfel. Aici totul e prioritate şi tocmai din această cauză nimic nu e prioritate. De-a lungul a două decenii încercăm să le facem pe toate şi nu facem nimic temeinic.

În atare condiţii, nici măcar problema cîinilor vagabonzi nu va fi rezolvată, nici chiştoacele nu vor dispărea niciodată de pe trotuare. Noi pe toate le facem, şi pe toate le facem prost.
XS
SM
MD
LG