Linkuri accesibilitate

Corina Șuteu: „TIFF este un factor de imagine și de prezență artistică a noastră în lume.”




190 de filme, dintre care 155 de lungmetraje, din 53 de țări; 400 de proiecții în 10 zile de proiecții, concerte, dezbateri, expoziții, workshopuri; 60.000 de spectatori plătitori; peste 120.000 de persoane care au frecventat zilnic locațiile principale în aer liber (Casa TIFF, Piața Unirii, Muzeul de Artă, Castelul Bánffy de la Bonțida, Open Air Mănăștur) - așa arată foarte pe scurt și în cifre ediția 2013 a Festivalului Internațional de Film Transilvania, cunoscut sub numele de TIFF, acronimul traducerii numelui său în limba engleză.

O ediție ce a făcut ca timp de 10 zile Clujul să fie un oraș viu, vibrant, aglomerat, colorat, cu un du-te-vino permanent de oameni, de biciclete-tandem croindu-și drum vitejește printre mașini pe bulevardele principale, sau printre trecătorii de pe străzile lăturalnice împînzite la tot pasul de terase zumzăitoare și clinchetitoare, așa cum îi șade bine unui oraș ce pare să se fi reîntors în sfîrșit înapoi la el acasă în Europa centrală, cu bistro-urile parcă franțuzești și cele vieneze-ungurești, cu restaurantele posh, cu barurile de fițe și cu crîșmele de gulyas, sarmale, mici, bere și bundas kenyer pline ochi cu cineaști, cinefili, muzicieni, scriitori, actori, regizori, poeți, critici de jazz și pictori preschimbați în tămăduitori, studenți și profesori, arhitecți elvețieni, doctorițe din Grecia și arheologi ardeleni, oameni de presă și de afaceri, avocați, politicieni și gură-cască, toți vorbind aproape doar despre TIFF și aproape în toate limbile pămîntului, unii de bine, alții de rău.



O ediție cu foarte multe premii, din care amintim aici doar trei: trofeul Transilvania decernat peliculei „Corabia lui Tezeu”, în regia lui Anand Gandhi, un regizor debutant din India; premiul pentru excelență acordat actriței Luminița Gheorghiu, protagonista peliculei „Poziția copilului”, de Călin Netzer care a obținut Ursul de Aur la ediția din acest an la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, și, last but not least, premiul pentru întreaga carieră primit de renumitul regizor ceh Jiří Menzel.

„Trebuie să spun cît de fericit sînt să fiu aici, la Cluj, în România, m-am simțit ca la mine acasă. Dacă mă întrebați ce mai fac, fac foarte bine!”, a declarat Europei Libere, regizorul Jiří Menzel în foyer-ul Teatrului național din Cluj.

Iar cîteva minute mai tîrziu, pe scena aceluiași teatru, la primirea premiului TIFF pentru întreaga carieră, maestrul Jiří Menzel a spus publicului:

Jiří Menzel la TIFF 2013. Fotografie de Nicu Cherciu

Jiří Menzel la TIFF 2013. Fotografie de Nicu Cherciu

„Citesc aici că este un premiu pentru întreaga carieră, și îmi aduc aminte de o scenă dintr-un film de [Milos] Forman, în care se spune că e bine că totuși îl primim înainte de a muri, și de aceea vă mulțumesc în plus. Vreau să mai spun că m-a emoționat foarte mult numărul foarte mare de spectatori prezenți la proiecția unui film de-al meu mai vechi [„Sătucul meu drag”,1985], toți au rămas până la sfîrșit, și asta mi-a plăcut. A fost un public foarte inteligent. Încă o dată vă mulțumesc pentru invitație, și pentru atenția pe care mi-ați acordat-o. Având în vedere vîrsta pe care o am m-am simțit foarte răsfățat. În drum de la aeroport spre hotel am primit o geantă cu cadouri, și printre ele am găsit un prezervativ. Vă mulțumesc pentru că ați avut încredere în vitalitatea mea. Asta e ceva ce nu se uită. Vă mulțumesc!”

Între personalitățile prezente la TIFF 2013 s-a numărat și criticul de film și de teatru Corina Șuteu, expert și trainer în management cultural, fostă directoare a Institutului Cultural Român de la New York (pe vremea când ICR era prezidat de Horia Roman Patapievici) și fondatoare, alături de criticul de film Mihai Chirilov și de managerul cultural Oana Radu, a proiectului cultural Romanian Film Initiative, care co-prezintă în fiecare an la New York, alături de Lincoln Center - și de anul acesta și de Jacob Burns Center - festivalul Making Waves: New Romanian Cinema.

Corina Șuteu a avut amabilitatea să acorde un interviu Europei Libere în care a vorbit despre ediția din acest an a Festivalului Internațional de Film Transilvania, și despre Making Waves 2013.

Europa Liberă: Frédéric Boyer [fost director de program la Director's Fortnight la Cannes, director artistic la Tribeca Film Festival și director artistic al Les Arc European Film Festival, membru în juriu la TIFF 2013] este citat într-un interviu pentru „Apertitiff”, publicația oficială a TIFF-ului, cu afirmația că „acest festival e extrem de democratic”. O propoziție interesantă, dar care poate părea înșelătoare pentru oamenii care nu sînt de meserie cineaști, sau care nu sînt neapărat cinefili. Ai o explicație?

Corina Șuteu: „Da, am o explicație. În primul rînd, fiind francez, Frédéric Boyer face parte dintr-o generație pentru care democratizarea culturii și democrația culturală sînt noțiuni extrem de prezente încă în mentalul unui anumit mod de a încuraja prin fonduri public cultura, și trebuie să spun că asta, mai ales în politica culturală din Franța, a fost o tendință pe care ultimii 40 de ani au aplicat-o cu foarte mare insistență.

Ce cred eu că a vrut el să înțeleagă prin asta este că toate genurile sînt reprezentate, și toate genurile sînt reprezentate dîndu-li-se aceeași cantitate de atenție. Deci nu e considerat Jiří Menzel mai important decît un debutant. Pe fiecare îi tratăm la fel, sigur că pe de altă parte facem în așa fel ca Jiří Menzel să capete un premiu pentru întreaga carieră, dar filmele de debut cum sînt filmul Iuliei Rugină „Love Building” va rula la cinematograful Florin Piersic, așa cum vor rula și filmele lui Jiří Menzel. Aceata cred că este ideea.

Pe de altă parte genuri considerate în mod tradițional minore, și genuri considerate în mod tradițional majore vor rula și ele unele după altele într-o succesiune care îi permite lui Frederic Boyer să spună acest festival este extrem de democratic. Probabil că dacă Frédéric ar fi fost american nu i-ar fi trecut prin minte să spună așa ceva, i s-ar fi părut firesc că lucrurile astea se întîmplă, dar asta e o noțiune, aș zice eu, pe care francezii au teoretizat-o de fapt.”

Europa Liberă: Jurnalistul, scriitorul, regizorul de film Dan Alexe a scris într-un articol pentru Radio Europa Liberă că insistența cu care Statele Unite cer Europei, sau țărilor din Uniunea Europeană, să nu mai subvenționeze producțiile cinematografice cu bani publici ar avea rădăcinile în felul diferit în care se vede cinema-ul pe cele două maluri ale oceanului: în America, spune Dan Alexe, filmul este entertainment, deci o industrie, deci n-are de ce să fie subvenționat de stat, în timp ce în Europa cinema-ul este artă. Cum cade și democrația acestui festival de care vorbea Boyer, dar și festivalul în sine în paradigma asta, în această aparentă dihotomie.



Corina Șuteu:
„E o întrebare interesantă, eu cred că, în primul rînd, când se face o asemenea distincție trebuie ținut cont de faptul că întreg sistemul industriei cinematografice americane este foarte diferit de modul în care funcționează industriile cinematografice europene, și cred că în Europa, în mod evident, așa cum nici arte nu ar putea exista fără subvenție de la stat, nici cinematografia nu poate exista fără subvenție de la stat, deci e o chestiune literalmente de infrastructură a sistemului de finanțare și a capacității pieței libere de a compensa acolo unde subvenția de stat nu mai există.

Or, deocamdată mecanismele astea în legislația europeană și în administrația țărilor europene nu sînt încă bine puse la punct, pentru asta trebuie niște legi ale sponsorizării cu totul altfel gîndite, ar trebui să existe o dinamică a mentalităților care să se fi îndreptat cu mare agresivitate în sensul ăsta. Asta începe, dar drumul va fi încă lung și pașii sînt încă mici. Și apoi Europa moștenește o tradiție de mecenat în ale artelor, în care rolul regalității, să spunem, l-a luat la un moment dat statul - adică acolo unde regele, sau biserica, avea posibilitatea să subvenționeze ceea ce lucrau artiștii, astăzi la un moment dat în epoca modernă statul a intervenit ca acel factor care susține artele.

Din punctul ăsta de vedere, eu cred că România e o țară care se află undeva la mijloc, între dinamici de stat care sînt pe cale să se modifice și ele, deci subvenții de stat care sînt pe cale să se modifice, ca toate țările din est, ca în toate țările din Europa la ora asta, subvențiile pentru cultură se împuținează, și atunci trebuie găsite soluții alternative. Cea mai bună dovadă este că un festival cum este TIFF-ul e încă susținut din subvenții de stat, dar foarte din ceea ce face ca TIFF-ul să existe astăzi sînt donații, sponsori corporatiști, fonduri private, capacitatea festivalului de a-și amortiza într-un fel sau în altul investiția.

Dar, încă o dată, eu insist: într-o țară europeană mecanismele existente nu permit încă o astfel de formă de democratizare, și poate că ăsta nu e un lucru rău, fiindcă echilibrul între entertainment și ceea ce noi numim în Europa fapt artistic trebuie menținut totuși, cred eu, în favoarea faptului artistic, pentru că faptul artistic are întotdeauna o calitate critică pe care entertainment-ul nu o are, și atîta vreme cît reușim prin artă să păstrăm curiozitatea critică și să-l educăm pe cetățean în spiritul critic european, îl transformăm pe cetățean într-o persoană mai capabilă să înțeleagă lumea în care trăiește și în general mai capabilă să-și definească destinul.”

Europa Liberă: S-a întîmplat asta la TIFF acum, zilele astea?

Mihai Chirilov

Mihai Chirilov

Corina Șuteu: „Eu cred că se întâmplă în fiecare an la TIFF, și din punctul ăsta de vedere programarea pe care o face Mihai Chirilov este cu adevărat remarcabilă, el este un foarte bun cunoscător al cinematografiei internaționale și este un iubitor de film, are calitatea de a fi un bun programator și pentru că are curajul de a avea opțiuni personale de gust, așa cum trebuie să o facă fiecare programator, pe de altă parte echilibrează asta cu anumite opțiuni, pe care el le consideră a fopțiuni educative, cu opțiuni pe care el le consideră legate de pasiunea pentru un autor, pentru o anumită zonă geografică, pasiunea pentru un anumit mod de a face filme, deci eu cred că alchimia pe care el o găsește în fiecare an e foarte, foarte complementară la toate nivelurile și oferă unei mari varietăți de public posibilitatea să fie expusă la experiențe artistice și umane revelatoare. Ce cred, de asemenea, că e important este că aduce într-un oraș, care e unul de provincie, sigur, de provincie mare europeană, nu?, cum este Clujul, uneori filme și evenimente care creează controverse.”



Europa Liberă: Asta e foarte bine.

Corina Șuteu:
„E un lucru foarte bun. Adică inerția caracteristică unui asemenea tip de provincie e dintr-o dată oarecum electrizată, bulversată de expunerea la aceste experiențe cinematografice și artistice, la faptul că grupurile de tineri, de studenți, de universitari, de intelectuali, de creativi ai orașului se adună și dezbat în jurul unor tematici și opere artistice cu totul originale. Foarte multe din filmele care se văd la TIFF ulterior nu mai au nici un fel de prezentare în România, deci este o ocazie unică să le vedem.

Dau doar exemplul a două filme pe care le-am văzut aici, „Après mai”, al lui Olivier Assayas, și „Specialistul”, filmul documentar israelian extraordinar despre procesul lui Eichmann, pe care, încă o dată, n-aș fi putut să le văd în România în alte condiții. De asemenea, eu cred că TIFF-ul mai face ceva, el catalizează, indiferent de criticile pe care le-am putea avea la un moment dat, producția cinematografică din România, pentru că există acest moment al anului, din iunie, în fiecare an, în care producțiile respectivului an pot să fie prezentate publicului din străinătate și din România la Cluj.

Că e vorba despre un autor cum e Adrian Sitaru cu „Domestic”, sau despre un autor ca Iulia Rugină pe care am numit-o deja, sau că este vorba despre lansarea unui coffret, eveniment unic, coffret-ul Pintilie, care în sfîrșit aruncă pe piață opera unui foarte mare creator de film universal care este Lucian Pintilie, sau că este vorba de, în sfîrșit, posibilitatea de a avea pe DVD „Marfa și banii”, un film cheie pentru lansarea noului val, filmul lui Cristi Puiu, deci toate aceste evenimente, în fond, adună, coagulează un sentiment de comunitate artistică aflată în mișcare, care e comunitatea cinematografică din România.”



Europa Liberă: Să facem un mic experiment. E, în aceeași publicație [„Aperitiff”] din care l-am citat pe Frederic Boyer, un mic sondaj. Am să selectez din întrebări, care mi s-au părut foarte bine alese, ele sînt adresate oamenilor de pe stradă, dar atenție, oamenilor care au peste 50 de ani; și ideea asta este interesantă, pentru că dacă ne uităm în jur TIFF este de fapt o adunătură de tineri extraordinari, pînă la urmă, și e foarte curios să se pună aceste întrebări oamenilor de pe stradă. Experimentul constă în aceea că tu nu ești un om de pe stradă, tu ești în „burta” festivalului, ești expertul prin excelență, și hai să vedem cum ies cîteva răspunsuri ale tale la acest mic sondaj. Ce ai ratat la TIFF și nu trebuia pentru nimic în lume?

Corina Șuteu:
„Am ratat conferința de presă și filmele lui Jiří Menzel prezentate aici și îmi pare rău.”

Europa Liberă: Care e filmul care ți-a plăcut, dar nu vrei să recunoști?

Corina Șuteu:
„Hm, nu, vreau să recunosc oricare dintre filmele care mi-au plăcut. Poate că, poate că ar trebui să nu vreau să recunosc că mi-a plăcut „Love Building”, ha, ha, al Iuliei Rugină, pe care-l găsesc un film onest, extrem de valoros prin existența lui, extrem de curajos și remarcabil prin grupul de oameni care s-au mobilizat să-l facă.”

Europa Liberă: Despre ce film ai zis că ți-a plăcut numai ca să dai bine în ochii celorlalți?

Corina Șuteu:
„Nu fac asta niciodată, absolut niciodată.”

Europa Liberă: Care au fost cele mai plăcute surprize? Dar cele mai mari dezamăgiri?

Corina Șuteu:
„Cea mai plăcută surpriză a fost că am regăsit, ca în fiecare an, ambianța de la TIFF, care este energizantă și buimăcitoare în același timp. Care au fost cele mai mari dezamăgiri? Știu și eu, dezamăgirea că în continuare am impresia orașul acesta, în sensul autorităților publice, nu înțelege ce eveniment fantastic de reprezentativ este TIFF-ul pentru Cluj, ce mult îi aduce la nivelul imaginii, al comerțului, al economiei. Primăria, consiliul județean trebuie să-și dubleze, tripleze, cvadrupleze susținerea financiară pentru TIFF, pentru că asta ar conta enorm, și pentru că TIFF este un factor de imagine, și nu numai de imagine, ci și de prezență artistică a noastră în lume.”



Europa Liberă: Și aduce și bani, pînă la urmă.

Corina Șuteu:
„Exact, absolut, economic, cum am spus, e un factor economic, aduce și bani, aduce nu numai bani, dar aduce o bunăstare, aduce idei, aduce creativitate, aduce idei care le vin oamenilor din Cluj despre antreprizele pe care le pot face în continuare, de fapt aruncă Clujul într-un tip de energie productivă și pozitivă, ceea ce atîtea și-atîtea orașe încearcă să facă și nu reușesc.”

Europa Liberă: Și o ultimă întrebare din acest sondaj, nu le-am pus pe toate. Ce are TIFF-ul de reușește să scoată din casă oameni de peste 40 de ani?

Corina Șuteu:
„Ce are TIFF-ul este că nu pleacă de la prejudecata că oamenii de 40 de ani nu mai vor să iasă din casă și sînt blazați. Pornește de la idea, foarte justă, că de fapt oamenii au întotdeauna o curiozitate, la 40, la 50, la 80 de ani, și ce trebuie făcut este să îi întîmpini cu ceva care îi interesează cu adevărat, să le oferi asta, și atunci ei ies din casă. Asta într-adevăr TIFF-ul oferă, pentru toate vîrstele, pentru toate gusturile, cîte ceva.”

Europa Liberă: Ce se întîmplă cu Making Waves, ediția 2013? E în pregătire, începeți să dați sfoară în țară?

Corina Șuteu: „Am început deja să dăm sfoară în țară, am lansat la TIFF noua noastră campanie de crowdfunding, deci un nou kickstarter, care e platformă de strîngere de minisume donate de oricine dorește să participe la festival. Ea se găsește pe site-ul nostru web (www. filmetc.org).

Reamintesc tuturor că Romanian Film Initiative e compus din Mihai Chirilov, Oana Radu și din mine, că Asociația Film ETC are drept co-fondator, în afară de mine și Oana Radu, pe Andi Vasluianu. Deci sîntem o mică asociație, o mică organizație care anul acesta va face al doilea sezon privat de film românesc la New York, țările invitate vor fi Republica Cehă și Slovacia, vom avea cîte un film din Republica Cehă și Slovacia în cadrul aceleiași tematici „Libertatea creativă prin cinema”.

În rest, vom prezenta ca de obicei ultimele filme ale sezonului, deci filmele recente din România, o retrospectivă a unui autor, regizor român (n-o să dezvălui încă numele lui), și vom prezenta probabil trilogia westernurilor ardelenești, cu siguranță că asta va interesa publicul de acolo. Ne vom extinde la Jacob Burns Center, dar avem, e-adevărat, încă o dată nevoie să avem o campanie de strângere de fonduri foarte puternică pentru ca festivalul să poată să-și păstreze calitatea.

Vă reamintesc că anul trecut a avut 3000 de spectatori, 300 de participanți pe kickstarter, o serie de donatori foarte importanți, și împreună cu Mihai și cu Oana credem foarte, foarte mult în acest festival, deci dacă vreți să ne susțineți ca filmul românesc să fie prezent la New York donați pe FilmETC.org la campania de kicksarter și uitați-vă și la filmul pe care la făcut Mona Nicoară pentru kickstarter-ul din anul acesta, e foarte drăguț.”

Europa Liberă: E ceva neobișnuit totuși un festival - pînă la urmă internațional - care are loc la New York și e dedicat filmului românesc...

Corina Șuteu
: „El e de fapt un festival național, pentru că a început ca fiind Sezonul de film românesc, abia de anul trecut am decis să avem încă o țară invitată și anul acesta am invitat două țări, Cehia și Slovacia, pe care le-am luat în fond un pic la pachet, și vom avea în fiecare an cîte o țară invitată. Deci nu e realmente un festival internațional, e vorba despre sezonul de film românesc de al New York, dar credem că în felul acesta oferim și altor țări din regiune posibilitatea de a avea o platformă la Lincoln Center. Să fii prezent la Lincoln Center este enorm, să posibilitatea unor filme și unor autori să fie văzuți de un public la care altfel ar ajunge foarte greu.”

XS
SM
MD
LG