Linkuri accesibilitate

21 de ani de la bătălia de la Tighina. Se poate studia la rece războiul de pe Nistru?


Miting de doliu la Căuşeni, 19 iunie 2013

Miting de doliu la Căuşeni, 19 iunie 2013

Anatol Ţăranu: „...a fost un război între R. Moldova şi Federaţia Rusă, cu participarea forţelor secesioniste din Tiraspol, care au fost îndrumate şi stimulate de către politicile promovate de Kremlin.”


Mai mulți participanți de pe malul drept la războiul de pe Nistru din 1992 au marcat astăzi, la Căușeni, 21 de ani de la cea mai sângeroasă bătălie, cea de la Tighina. Au avut loc comemorări și la locul luptelor, unde liderul transnistrean Evgheni Șevciuc a spus că Benderul este oraș transnistrean pe care administrația sa îl va întări și dezvolta. La Chișinău, Vasile Botnaru l-a întrebat pe istoricul și analistul Anatol Țăranu, fost politician și diplomat moldovean, cât este de complicat pentru un istoric să cerceteze la rece acel război.


Anatol Ţăranu: „Este nevoie de o distanţă de timp ca istoricul să intre în funcţie. Din acest punct de vedere, faza fierbinte a conflictului transnistrean, care s-a desfăşurat de la sfârşitul anului ’91 şi până în iulie, 21 iulie ’92, deja putem spune că această perioadă de timp a intrat în custodia istoricilor. Pentru orice istoric este foarte important, înainte de a începe să cerceteze perioada, să facă o revizie a bazei documentare a propriei cercetări. Din acest punct de vedere, istoricii deja au la îndemână un anumit set de documente care le permite să facă cercetarea, în baza strictei metodologii a profesiei. De exemplu, în 2004, a fost pusă pe masa cercetătorilor o culegere de documente şi materiale printre autorii căreia sunt şi eu: „Trupele ruse în Republica Moldova”. Şi acolo se regăsesc un set de documente care îi permit istoricului să vorbească, în cunoştinţă de cauză, despre ceea ce s-a întâmplat, în prima parte a anului 1992.”

Europa Liberă: Oricine se apucă să vorbească sau să cerceteze cauzele războiului transnistrean ajunge în tranşee, pentru că, până astăzi, Chişinăul şi Tiraspolul tratează de pe poziţii diametral opuse evenimentele din ’92. Credeţi că un cercetător poate să iasă din tranşee?

Anatol Ţranu: „Deocamdată este foarte complicat să ieşi din tranşeele războiului din simplul motiv că războiul ca atare încă nu s-a terminat. Da, s-a finalizat faza fierbinte a conflictului. Dar conflictul continuă şi, în acest sens, este foarte greu să realizezi o cercetare categoric echidistantă. Noi deocamdată ne găsim în miezul problemei, în interiorul ei, dar nu privim lucrurile doar din exterior. Acest lucru mai mult se referă, repet încă o dată, la confruntarea militară, dar conflictul ca atare încă continuă. Anul acesta, Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a început să editeze un set de volume care aşa şi se numeşte: „Conflictul transnistrean. Culegere de documente şi materiale”. Iată în faţa mea stă primul volum, el se referă la perioada 1989-1993, deci, include documentele de bază ale acestei perioade, inclusiv a confruntărilor armate de pe Nistru. În această culegere au fost incluse documentele oficiale din acea perioadă, dar şi mărturiile multor participanţi la acest război, inclusiv documente neoficiale, documente care nu sunt la îndemâna unui cerc larg de cercetători. Este vorba despre notele informative de la OSCE, din organele puterii de stat din Republica Moldova, unele dintre care, hai să spunem aşa, sunt semi-discrete. De obicei, asemenea documente nu apar în circuitul larg.”

Europa Liberă: Dar mai sunt documente secrete, la care, probabil, aţi fi vrut să aveţi acces. Unde credeţi că un istoric ar fi curios să mai intre?

Anatol Ţăranu

Anatol Ţăranu

Anatol Ţăranu: „Sigur, ar fi fost foarte interesant să vezi arhiva curentă a Preşedinţiei, arhivele Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării care se referă la această perioadă. Dar pot să vă spun că mărturii documentare, îndeosebi despre războiul din 1992, sunt foarte sumare, foarte multe lucruri s-au consumat în faza indicaţiilor orale. Nu există documente care confirmă dispoziţiile care erau date, inclusiv de factorii cei mai înalţi politici din Republica Moldova.”

Europa Liberă: De exemplu, faza din Bender, ştiu că iarăşi din mărturii sau din discuţii cu participanţi, într-adevăr, se luau decizii ad-hoc, acestea mai pot fi reconstituite astfel încât să fie şi valorificate?

Anatol Ţăranu: „Istoricii au la îndemână mai multe metode de reconstituire a trecutului. Printre aceste metode este şi studierea materialelor care ţin de memorie. În ultimul timp, a apărut o serie de documente de acest fel. Şi aici vreau să mă refer la memoriile, de exemplu, ale generalului Costaş, ale mai multor participanţi la operaţiunile militare din anul 1992, care îţi permit să reconstitui tabloul evenimentelor. Desigur că aceste documente, aceste mărturii nu poartă caracterul unor documente categoric obiective, ele poartă pecetea subiectivismului unor memorii. Dar, în linii mari, îţi permit să reconstitui baza acelor evenimente care s-au întâmplat. Repet, încă o dată, din păcate, sunt prea puţine documente oficiale la acest capitol. Şi, din acest punct de vedere, este nevoie de o abordare complexă a unui istoric a acestei problematici.”

Europa Liberă: Acuma să vă întreb pe fostul deputat Ţăranu, fostul diplomat Ţăranu, ambasador în Rusia, nu oriunde, există o concluzie valabilă, juridico-politică sau politico-istorică referitoare la cauzele conflictului şi consecinţele acestuia? Unde putem citi un verdict din care un om neiniţiat să înţeleagă de ce s-a produs războiul şi ce efecte a avut?

Anatol Ţăranu: „Există o serie de declaraţii care au fost făcute inclusiv în perioada războiului din 1992. Şi aici mă refer la declaraţiile Parlamentului Republicii Moldova, dar şi ale preşedintelui Mircea Snegur, în care foarte deschis s-a vorbit despre faptul că noi suntem, Republica Moldova, este supusă unui act de agresiune din partea Federaţiei Ruse.”

Europa Liberă: Dar acestea sunt documente ale timpului. Dar astăzi, după ce să se vadă întreaga complexitate, o terţă, de exemplu, viziune asupra războiului există, astfel încât să fie credibilă şi bună de pus pe masa oricăror negocieri?


Anatol Ţăranu: „Eu nu ştiu dacă nouă ne va reuşi, în timpul apropiat, să elaborăm o viziune univocă asupra acestor evenimente. Repet, încă o dată, conflictul este în derulare şi, deci, abordările din diverse părţi nu pot să nu fie părtinitoare, în sensul apărării intereselor părţii implicate în acest conflict. Iar numai formatul „5+2” de reglementare politică a diferendului transnistrean arată câte părţi, inclusiv actori internaţionali majori sunt implicaţi în acest conflict, nu la modul direct, dar, cel puţin, la modul de reglementare politică.”

Europa Liberă: De ce vă întrebam aceasta? Pentru că, în situaţia aceasta, este liber oricine să vină, Dughin sau Rogozin, să îşi dea cu părerea şi să le trateze ca atare.

Anatol Ţăranu: „Şi aşa va fi încă mult timp înainte, cel puţin, atât timp cât nu va fi reglementat conflictul politic definitiv. Din acest punct de vedere, pot să vă spun că orice cercetare istorică, dar şi apreciere juridico-politică, despre care dumneavoastră vorbiţi, dintotdeauna va păstra pecetea acelor interese pe care le reprezintă o parte sau alta implicată în acest conflict. Problema este în ce măsură această abordare este documentată şi răspunde adevărului istoric. În acest sens, eu cred că ceea ce avem noi la dispoziţia noastră, am în vedere istoricii din Republica Moldova, baza aceasta documentară ne permite să spunem, cu o doză foarte mare de apropiere de adevăr, că acest război a fost un război între Republica Moldova şi Federaţia Rusă, cu participarea forţelor secesioniste din Tiraspol care au fost îndrumate şi stimulate de către politicile promovate de Kremlin.”

Europa Liberă: Adică scenariul pe care l-a scris Sovietul Suprem al URSS, pus în aplicare mai târziu?

Anatol Ţăranu: „Bine, pe parcursul timpului, se schimbau obiectivele acestui conflict, inclusiv ale actorilor care au fost implicaţi în el. La prima etapă, când exista Uniunea Sovietică, conflictul transnistrean a fost folosit ca o pârghie care trebuia să realizeze păstrarea Republicii Moldova în cadrul Uniunii Sovietice. Destrămarea Uniunii Sovietice a schimbat şi obiectivul major al acestui conflict, în care componenta geopolitică a devenit una predominantă. Din momentul destrămării Uniunii Sovietice, conflictul a devenit o pârghie în mâinile Moscovei, - deja capitala Federaţiei Ruse, - pentru a păstra Republica Moldova în câmpul de atracţie, în câmpul de influenţă geopolitică al Federaţiei Ruse.”

Europa Liberă: Valenţă valabilă şi acum?

Anatol Ţăranu: „Perfect valabilă şi pentru perioada contemporană. Mai mult, eu cred că ceea ce se întâmplă acuma, în cadrul conflictului transnistrean, vine ca o dovadă suplimentară a acestei aprecieri.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG