Linkuri accesibilitate

Ce beneficii aduc Moldovei cei 430 de metri de ieşire la Dunăre?


Portul Internaţional Giurgiuleşti

Portul Internaţional Giurgiuleşti

Într-un interviu în exclusivitate cu Europa Liberă, vicepremierul şi ministrul economiei, Valeriu Lazăr, declară că Portul Internaţional Giurgiuleşti începe deja să-şi valorifice potenţialul…

Portul Internaţional „Giurgiuleşti” îşi va dubla volumul serviciilor de transport între terminalele Giurgiuleşti şi Constanţa Sud, până la sfârşitul acestui an. Portul Internațional Giurgiulești, în afară de statutul său de Zonă Economică Liberă, este și un centru logistic cu terminal petrolier, containere şi terminale de mărfuri generale, precum și terminale de cereale și ulei vegetal. Valentina Ursu a discutat cu vicepremierul şi ministrul economiei, Valeriu Lazar, despre nevoia investiţiilor care se mai cer făcute aici.


Europa Liberă: Domnule vicepremier, s-a insistat şi s-a obţinut ca Moldova să aibă ieşire la mare. Cât venit aduce economiei naţionale activitatea acestui port de la Giurgileşti?

Valeriu Lazăr: „Beneficiile sunt multiple, sunt directe şi indirecte. Portul, în primul rând, trebuie văzut ca un operator economic. Activează deja pe această platformă mai mulţi rezidenţi, care bineînţeles au o anumită cifră de afaceri şi impozitele se măsoară în zeci de milioane deja, care se achită anual. Dar eu aş scoate în evidenţă cel mai important impact. Spuneam că este un obiectiv strategic. Fiindcă noi, atunci când încercăm să cuantificăm cumva aceste beneficii, să nu uităm că anual operatorii economici din Republica Moldova achitau zeci şi sute de milioane de dolari servicii portuare, să zicem, portul Odesa, portul Reni, portul Constanţa, Galaţi, iarăşi, lucrurile acestea trebuie numărate în ban, fiindcă, din punctul de vedere al interesului economic, este net mai bine ca aceşti bani să rămână în Republica Moldova, să fie achitaţi oamenilor care lucrează în aceste porturi, ulterior, respectiv aceşti bani, până la urmă, revin şi în bugetul statului.

Valeriu Lazar

Valeriu Lazar

Adică direct şi indirect, beneficiile sunt multiple. Acei 430 de metri, pe care îi avem noi ca şi ieşire la Dunăre, permit să valorificăm Dunărea ca fluviu şi Dunărea ca ieşire spre Marea Neagră. De fapt, da, cu anumite rezerve, dar putem spune că suntem deja un stat cu ieşire la mare. Şi astăzi am aflat că, în sfârşit, portul internaţional liber Giurgiuleşti este solicitat şi pentru transporturile care vizează ţările Europei Centrale şi de Est, care au ieşire la Dunăre. Deja am văzut câteva mii de tone de încărcături. Au venit din ţări precum Slovacia, Ungaria către Republica Moldova. Adică observăm că portul începe să-şi valorifice deja acest potenţial.”

Europa Liberă: Şi accentul era pus mai mult pe importuri şi acuma şi exporturi vor fi operate?

Valeriu Lazăr: „Vreau să vă zic că, în primul rând, au început a beneficia de serviciile acestui port exportatorii, fiindcă ei aveau cele mai mari nevoie, dar importatorii întotdeauna preferau portul Odesa, Reni etc. Dar observăm că deja şi importatorii preferă anume serviciile acestui port. Şi întrebările mele au vizat anume cât de competitiv este portul, în raport cu porturile din regiune. La câţiva kilometri se vede Galaţiul, pe partea stângă, spre Ucraina, iarăşi la câţiva kilometri se află portul Reni. Sunt ţări prietene, dar noi preferăm ca banii importatorilor şi exportatorilor din Republica Moldova să rămână în Republica Moldova, aici să lucreze oameni, să primească salarii şi aicea să creăm baza fiscală.”

Europa Liberă: Şi restanţele statului ziceţi că ar mai exista?

Valeriu Lazăr: „Deocamdată restanţele statului nu au fost o constrângere majoră, fiindcă prima etapă, care va fi finalizată în luna septembrie, va însemna valorificarea primilor circa 60 de hectare, care înseamnă propriu-zis infrastructura portuară. Aceasta a fost prima etapă. Către luna septembrie, în cooperare cu Calea Ferată din Moldova, putem spune că prima etapă noi am depăşit-o. Adică avem toate elementele pe care noi ni le-am propus ca infrastructură portuară, pentru toate tipurile de transport, să zic aşa şi în containere, şi pentru cereale, şi pentru uleiuri etc. Acum noi intrăm în faza în care trebuie să valorificăm partea a doua a proiectului. Aceasta înseamnă zona industrială logistică. Acolo, de fapt, vor apărea marile cifre de afaceri, fiindcă pentru cineva funcţiona infrastructura portuară, este pentru nerezidenţi, dar noi vrem ca pe acele aproape 60 de hectare care încă nu sunt valorificate să apară produceri industriale, să apară depozite, adică un centru logistic foarte puternic şi nu doar pentru Republica Moldova, fiindcă Porto Franco este, de fapt, pentru toate ţările din regiune.

Eu cred că noi suntem competitivi şi de ce nu, transportatori din România sau din Ucraina să beneficieze de aceste servicii, mai ales că, în măsura în care vom avansa în parteneriatul cu Calea Ferată vom utiliza coridoarele zubr aşa-numit, coridorul viking, aceasta va însemna legătura portului internaţional liber Giurgiuleşti pe cale ferată cu ţările nordice, cu Ţările Baltice, Belarus, etc. Noi vedem acest port nu doar pentru necesităţile noastre proprii, dar Moldova – un coridor de tranzit. Iar nu vei putea valorifica acest coridor de tranzit, dacă nu vei avea acest port şi dacă nu vei avea drumuri calitative şi nu vei avea Cale Ferată care să fie şi calitativă, dar şi cu tarife concurenţiale.

De aceea constrângerea la care v-aţi referit deja devine una actuală, către toamnă noi ar trebui să finalizăm acest exerciţiu şi să terminăm exproprierea şi să oferim investitorului următoarea tranşă, de 35 de hectare din cele 55 care mai rămân. În rest, anumite datorii, să zic aşa, ale statului vin din zona faptului că noi ne-am luat angajamentul să asigurăm toată infrastructura externă. Adică ei construiesc, investesc tot ce se numeşte infrastructura portuară şi de dezvoltare, iar statul are angajamentul de a asigura că drumurile rutiere sunt de calitate, ca să poată circula TIR-urile în ambele sensuri. Aceasta înseamnă: Calea Ferată este funcţională. Dacă în cazul drumurilor, totul este în şantier, adică avem finanţări, cred că în 2-3 ani lucrul acesta se va finaliza, fiindcă sunt finanţările, sunt lucrările începute. Pe calea ferată urmau să expertizeze porţiunea de 50 de km Giurgiuleşti-Cahul totuşi care sunt zonele critice, care investiţii sunt necesare, ca această porţiune de cale ferată să fie pusă în valoarea, fiindcă este o constrângere, poate cea mai mare, fiindcă volumul de transporturi, de transportări ar fi fost mult mai mare, dacă funcţiona acest segment de cale ferată, adică este o investiţie care se merită.”

Europa Liberă: În altă ordine de idei, până acum s-a zis că Moldova nu ar avea bogăţii subpământene. La sud am aflat că totuşi în Moldova extracţia de gaz nu ar fi o problemă.

Valeriu Lazăr: „Bine, noi avem ceea ce am văzut cu ochii noştri, şi extracţie de ţiţei moldovenesc, există şi extracţie de gaze naturale. Pe platformele unde are loc extracţia deja industrială, colegii ne-au dat de informaţia că au mai găsit, ca şi surse conexe, gaze naturale, chiar alături de sondele de petrol, la Victorovca au găsit şi cărbune. Din punct de vedere economic şi din punct de vedere ecologic, aceste proiecte devin proiecte veritabile, adică la scară industrială, comercială, atunci când ai suficientă informaţie şi să vezi dacă investiţiile se merită.”

Europa Liberă: Se merită investiţiile?

Valeriu Lazăr: „Noi încă nu ştim. Proiectele care sunt, din punct de vedere economic, sunt rentabile, fiindcă, în cazul ţiţeiului, nu doar se extrage, dar se rafinează, respectiv, se obţine pătură şi motorină destul de calitativă. Este un exemplu că e fezabil deja. Sigur că în scară industrială presupune niţel alte investiţii. Economiştii operează cu noţiunea: cât investeşti şi în cât îţi recuperezi investiţia. Şi, de aceea, ca să realizăm aceste investiţii, să vedem dacă ele sunt oportune trebuie să nu ne bazăm doar pe faptul că avem douăzeci şi ceva de sonde şi parcă ceva extragem.

Sunt necesare cercetări de diferit gen, începând de la filmările aeorcosmice şi terminând cu forări de explorare, anumite cercetări practice, ca să ne răspundem la întrebarea se merită au nu se merită investiţiile de anvergură, dar noi vorbim de zeci de milioane de dolari. Şi sigur că dacă noi, în rezultatul acestor investiţii, vom vedea că ieşim la volume care ar însemna zeci de ani de consum, sigur că se merită. Dar trebuie să vedem şi costurile, trebuie să vedem că, din punct de vedere ecologic, nu avem anumite constrângeri. Şi acum sarcina numărul unu a guvernului este să găsească modalitatea prin care atragem investiţiile, pentru a duce la bun sfârşit inventarierea şi aprecierea: ce avem noi sub picioarele noastre? Modele sunt diferite, dar majoritatea absolută a ţărilor au concesionat asemenea perimetre miniere.”

Europa Liberă: Şi ar fi variata cea mai bună?

Valeriu Lazăr: „Faptul că noi vom merge pe concesiune eu nu am dubii, fiindcă estimările arată că pe tot teritoriul Republicii Moldova să facem investigaţiile necesare să ştim cât este, unde este, la ce parametri de calitate etc.”

Europa Liberă: Statul nu ar avea mijloace financiare?

Canalul Dunărea - Marea Neagră în regiunea Odesa, Ucraina

Canalul Dunărea - Marea Neagră în regiunea Odesa, Ucraina

Valeriu Lazăr: „Aceasta ar însemna, vă spun din start, ar însemna 60-80 mln de dolari. Ne orientăm la cum au procedat alte state, chiar state mai bogate decât noi. Ei, de regulă, au concesionat şi aceste lucrări. De aceea pentru mine este important să reactivăm un grup de lucru interministerial care a fost creat ceva timp în urmă, dar aşa şi nu a mai funcţionat, să acumulăm toată această informaţie şi, până în toamnă, să mergem la guvern şi să luăm o decizie. Trebuie să punem pe cântar avantajele şi dezavantajele tuturor opţiunilor şi să luăm o decizie.”

Europa Liberă: Am aflat de la localnici că sunt mulţumiţi că consumă gaz autohton.

Valeriu Lazăr: „Sigur că, la scară naţională, milionul de metri cubi de gaze naturale, raportat la un miliard jumătate, cât este consumul anual pe partea dreaptă e puţin. Dar înseamnă că se poate şi dacă există aceste exemple modeste, când privaţii au riscat, proiectele sunt din punct de vedere economic rentabile, dar privaţii lucrează cu credite, asemenea proiecte sunt, de regulă, în gestiunea statului. Adică statul ajută, ori investeşte el, ori statul concesionează, dar oferă tot suportul necesar, administrativ, informaţional, nu ştiu, poate şi financiar încă se merită de a partaja aceste riscuri cu privaţii şi, în sfârşit, să avem şi noi un răspuns la întrebare. Poate, mai ştii, să avem şi noi cazul Azerbaidjanului, care, dintr-o ţară cu un nivel foarte modest de dezvoltare, creştere cu 20-30% pe an, datorită faptului că a apărut această industrie. Nu ştiu, eu nu vreau să ghicesc, dar ceea ce vreau şi voi depune toate eforturile ca noi acest exerciţiu să îl realizăm, să ştim măcar cât este, unde este, ce este. Fiindcă chiar ar fi păcat să nu valorificăm acest patrimoniu care e un patrimoniu naţional.”

Europa Liberă: Deocamdată gazele acestea autohtone intră pe ţeava comună.

Valeriu Lazăr: „Evident, fiindcă reţeaua de distribuţie este a Societăţii Moldovagaz. Valeximp-ul, cel care forează acum gazele naturale, este în calitate de întreprindere care forează, dar transmite aceste gaze distribuitorului. Or, distribuitorul este Moldovagaz. Adică este un model de piaţă care funcţionează în toată lumea şi apropo Pachetul III Energetic aceasta presupune, ba din contra, trebuie lucrurile separate, fiindcă altfel nu mai înţelegi o activitate sau alta pe verticală e rentabilă, nu e rentabilă, nu ai piaţă. De aceea aicea noi nu avem nicio problemă. Noi, dă Doamne, să avem cât mai mult gaz natural propriu că reţele de distribuţie există, nu e o problemă.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG