Linkuri accesibilitate

Trăim, totuşi, în junglă. Făurirea colectivă e un balon de săpun.




După cinci zile de muncă, omul aşteaptă cu nerăbdare weekendul, nu-i aşa? Şi eu m-am trezit duminică binedispus, dornic să savurez liniştea unei zile de odihnă. După ce am luat micul dejun, m-am gîndit că nu ar fi rău să merg la piaţa din cartier, am luat nişte sacoşe şi am ieşit în curtea blocului...

Buna dispoziţie mi s-a spulberat pe loc de cum am văzut în mijlocul curţii, lîngă nisipul copiilor, o pisică moartă, cu capul zdrobit, din care se scursese mult sînge. Era o privelişte dizgraţioasă. Cine oare o ucise? O călcase vreuna din maşinile impozante care au făcut din curte parcare? Sau vreun tînăr debusolat a lovit-o cu o rangă? Oricine ar fi fost, era limpede că pisica avusese parte de o moarte violentă. Cineva a ucis-o şi a lăsat-o să zacă în mijlocul curţii. Cineva care, în mod evident, a aruncat bunul-simţ la tomberon.

Am trecut pe lîngă pisica moartă şi am ajuns pe un stadion prăfos. Acolo, un tînăr îşi plimba dulăul zglobiu. De cum m-a văzut, dulăul s-a repezit spre mine. Avea o viteză năucitoare şi, cu fiecare secundă consumată, se apropia vertiginos. Am bolovănit ochii de frică, încercînd să anticipez consecinţele atacului. De departe, stăpînul cîinelui îmi strigă că totul e OK. A fost OK, numai că, pămîntul fiind umed după ploaie, dulăul mi-a murdărit de glod blugii şi cămaşa. Am simţit brusc cum creşte o ciudă în mine şi m-am luat la sfadă cu stăpînul patrupedului. Acesta, fireşte, nu se credea vinovat, ba chiar s-a răstit, bădărăneşte, la mine. Dacă stau să mă gîndesc mai bine, anume dulăii acestor indivizi îşi fac nevoile prin parcuri.

Ei bine, eram deja destul de agitat după ce văzusem pisica moartă şi fusesem atacat de dulău. Dar în preajma pieţei, am avut parte de o nouă manifestare a bădărăniei fără fontiere. Un individ, care avea tot carosabilul la îndemînă, care vedea foarte bine totul, şi-a îndreptat maşina spre băltoaca de lîngă bordură şi a stropit-o din cap pînă-n picioare pe o doamnă care mergea pe trotuar cu sacoşele pline. Nu, el nu s-a oprit după asta să-şi ceară scuze. Asta ar fi fost o scenă SF. El a procedat aşa cum se procedează mai mereu aici, şi-a continuat călătoria ca cum nimic nu se întîmplase.

În numai jumătate de oră, într-o zi de duminică cu cer senin, am văzut trei chestii care mi-au preschimbat seninătatea în încrîncenare. Se vede că trăim totuşi în junglă. Făurirea colectivă e un balon de săpun. Aici, vorba unui coleg de breaslă, fiecare e cu sine însuşi...

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG