Linkuri accesibilitate



Luat la bani mărunţi, anul literar 2012 nu a fost unul grozav în Republica Moldova, poate cu o singură excepţie sau două, datorându-se unor edituri din România: volumul de debut al lui Anatol Grosu, Epistola din Filipeni, Max Blecher, Bucureşti, 2012, lua premiul naţional Opera prima, în 15 ianuarie, la Botoşani; iar traducerea studiului lui Constantin Noica în rusă, Шесть болезней современной духовности, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2012, semnată de către Miroslava Metleaeva, a fost salutată de specialiştii din străinătate drept una excepţională. (Nu-i mai puţin adevărat că acelaşi an apostolic (’12!) s-a dovedit a fi benefic pentru creaţia altor doi scriitori, regretatul Aureliu Busuioc, care-şi lansa în 17 mai trecut romanul Şi a fost noapte…, Cartier, şi Dumitru Crudu, autor al unui poem de mare sensibilitate, Eşarfe în cer, Cartier, dar despre asta vom vorbi ceva mai la vale…).

Nu-i de mirare aşadar că juriul USM s-a cam împrăştiat în nominalizări – la unele categorii, câte 5-6 titluri (sic!) –, iar la ora bilanţului s-a „rupt” în două şi mai multe unităţi. Altfel spus, din prima au ieşit premianţii – nici unul cu maximum de voturi, 7! – la doar trei categorii, din şapte existente, şi anume Nina Corcinschi, la Critică literară şi eseu, cu 6 voturi, Gheorghe Erizanu, la Jurnal, publicistică, memorii, cu 5 voturi, şi Nicolae Spătaru, la Literatură pentru copii, la fel, cu 5 voturi. Pentru alte departajări, de fapt, majoritatea, a trebuit să se voteze încă o dată – şi aici a început să se facă simţită [fărăde]legea numerelor mari: la Poezie, câte 2 voturi pentru Dumitru Crudu, Ludmila Popovici-Paraschiv, şi Moni Stănilă şi doar unul pentru Vasile Romanciuc; la Proză, cu doar 3 voturi (+ votul „de aur” al preşedintelui, care face cât 2 în caz de departajare) a fost distinsă cartea de nuvele a Mihaelei Perciun, Băltoaca, Tracus Arte, în dauna romanelor lui Aureliu Busuioc, Petru Bogatu, Angela Aramă şi Gheorghe Calamanciuc (câte un vot fiecare); la Traduceri, cu 4 voturi Manifestele avangardei ruse, în tălmăcirea neobositului Leo Butnaru, au ieşit în faţa cărţii lui Constantin Noica, transpusă de Miroslava Metleaeva (3 voturi); şi tot cu 4 voturi, la Debut, romanul lui Pavel Borş, Credo, a bătut Epistola… lui Anatol Grosu (3 voturi).

A existat însă şi un al treilea tur – caz cu totul excepţional – pentru a nu lăsa nepremiat genul ce a dat cele mai interesante cărţi, Poezia. Şi aici, lovitură de graţie – de unde, în timpul discuţiilor, se detaşaseră net trei autori (Dumitru Crudu, Moni Stănilă şi Vasile Romanciuc), loteria juriului a „scos-o” învingătoare pe textiera Radmila Popovici-Paraschiv, indiscutabil o autoare talentată, dar încă în creştere, cu EvAdam, ed. Gunivas. Fără – decât că 4 e mai mare ca 3 (şi că la această ultimă categorie se numără şi votul meu) – comentarii!

Greu de înghiţit (să vedem şi cum le vor digera laureaţii!), pentru oricine iubeşte literatura română contemporană, aceste câteva (5 din 7, în opinia mea subiectivă) „consacrări”, acordate de către un juriu profesionist – se pare că simpla aritmetică aplicată în mod mecanic literaturii nu dă rezultatele scontate. Atâta consolare – romanul lui Busuioc e la cea de-a două ediţie (într-un an!), volumul de poeme al lui Crudu are o presă formidabilă, iar debutul lui Anatol Grosu a şi luat cel mai important premiul literar din România. Aşadar, competiţia continuă… Nota Bene: fiecare, cu sine însuşi!

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG