Linkuri accesibilitate

Pași pentru combaterea imigrației necontrolate în R. Moldova


Cetățeni străini și migranți la un examen de control al cunoașterii limbii române

Cetățeni străini și migranți la un examen de control al cunoașterii limbii române

Diana Hâncu: „folosirea R. Moldova ca ţară tranzit creează anumite probleme instituţiilor noastre.”


Ar fi greşit să se creadă că Republica Moldova are probleme doar cu emigraţia, nu şi cu imigraţia. Cel puţin aşa se poate deduce din statisticile instituţiilor responsabile. Cum are de gând Uniunea Europeană să asiste Moldova ca să ţină o evidenţă drastică a celor ce ne traversează graniţa, oricare ar fi scopul lor? Discutăm subiectul cu Diana Hâncu, una dintre coordonatoarele proiectului Combaterea migraţiei iregulare din Republica Moldova, un proiect al UE pentru următorii doi ani, cu un buget de peste un milion de euro.

Europa Liberă: De ce ar fi nevoie de o mai mare vigilenţă atunci când vorbim despre cetăţeni străini care traversează graniţa Republicii Moldova.

Diana Hâncu: „De obicei, când vorbim de migraţie în Republica Moldova, abordăm emigrarea - plecarea cetăţenilor peste hotare şi problemele cu care ne confruntăm. Proiectul nostru abordează imigrarea, adică problemele care ţin de managementul politicilor care controlează cumva cetăţenii care vin în Republica Moldova. şi, deşi s-ar părea că Republica Moldova este doar o ţară de origine, este şi o ţară de destinaţie, mai ales în ultimii ani şi ministerele sau instituţiile se ocupă cu înregistrarea, documentarea, gestionarea fluxului de imigranţi - Ministerul de Interne, în mare parte, se confruntă cu anumite probleme. ”

Europa Liberă: Dimensiunile acestui fenomen - care ar fi? Dacă ne-aţi putea da câteva date ca să ne dăm seama cât de mari sunt proporţiile imigrării.

Diana Hâncu:
„Poate ca număr nu este atât de mare, dar proiectul a fost elaborat în 2011. De ce în 2011, pentru că atunci s-a observat un flux de creştere a imigrărilor şi mai degrabă a încălcărilor regimului de şedere. Deci, dacă în 2011 vorbim de 2600 de cetăţeni care au primit permis de şedere,din acest număr 1600 şi ceva au fost încălcări ale regimului de şedere. Deci, fie că au intrat ilegal în Republica Moldova, sau au depăşit termenul de legalitate. Nu e vorba de un număr atât de mare, cât de mecanismele care trebuie să gestioneze acest număr, mai ales că avem o zonă transnistreană - o zonă necontrolabilă din punctul de vedere a trecerii frontierei. ”

Europa Liberă: De unde sunt aceste imigrări, în special?

Diana Hâncu:
„Ţări de origine avem mai multe. Mai ales, acest flux depinde foarte mult de evenimentele care se petrec în ţările respective. Am avut un flux din Siria, de exemplu, având în vedere situaţia de acolo. Bangladesh, Pakistan, Afganistan, deci, sunt ţări de origine cu risc, care pentru Republica Moldova chiar şi dacă e un număr mic de cetăţeni, ar putea crea anumite probleme. Mai ales că suntem, sau am putea fi o ţară de tranzit în România şi odată cu intrarea în Schengen, mulţi cetăţeni ar veni aici probabil cu alte scopuri - să folosească Republica Moldova ca tranzit, să vină la studii şi ulterior să ceară azil. Sunt diferite probleme cu care se confruntă.”

Europa Liberă: Se cunosc foarte bine problemele pe care le au emigranţii moldoveni în străinătate. Probabil mai puţin se cunosc problemele pe care le au imigranţii, adică cei care vin în Republica Moldova, de aceea am să vă întreb care sunt principalele probleme cu care se confruntă aceşti cetăţeni odată ajunşi în Republica Moldova?

Diana Hâncu:
„La nivel legislativ, sau la nivel de reguli şi legislaţie, este deja mecanismul în practică - cetăţenii sunt înregistraţi şi documentaţi, iar trecerea lor în ilegalitate mai mult ţine de cetăţeni decât de serviciile prestate de stat. Şi al doilea aspect cu care s-ar confrunta cetăţenii străini aici, este integrarea - cum se integrează ei în Republica Moldova? Pentru aceasta a fost adoptată o lege nouă în 2012, cu privire la integrarea cetăţenilor străini - anumite programe, cum s-ar integra ei. Era şi o concentrare urbană, nu rurală. De obicei ei sunt concentraţi în Chişinău.”

Europa Liberă: Şi acest proiect care asistă autorităţile, probabil şi în documentare şi în integrare, sau vă axaţi mai mult pe una dintre aceste dimensiuni?

Diana Hâncu: „Ne axăm mai mult pe problemele, de exemplu, cu care se confruntă instituţiile în identificarea lor, a celor care încalcă regimul de şedere sau au traversat ilegal frontiera.

Proiectul este pe doi ani şi are patru componente. Iată, primele două componente vizează direct asistarea Ministerului de Interne în mare parte privind identificarea migranţilor care sunt ilegali privind consolidarea capacităţilor acestor instituţii, adoptarea unor metodologii pentru depistarea în teritoriu a migranţilor ilegali. Cred că se va face ceva şi pentru regiunea transnistreană, depinde deja de necesităţile Biroului Migraţiune şi Azil. Noi vom fi flexibili la necesităţile acestora în proiect. Şi analiza unor riscuri.

Noi vrem să elaborăm în cadrul proiectului, cu suportul UE, o metodologie de analiză a riscurilor. Să vedem care sunt tendinţele - la sfârşit de an, a crescut numărul de cetăţeni dintr-o anumită ţară, acest lucru se datorează pentru că există o problemă în ţara respectivă sau există un interes din partea cetăţenilor dintr-o ţară cu risc să vină în Rpublica Moldova?

Care ar putea fi riscurile, de exemplu, pentru că a fost un flux de cetăţeni care au primit vize de studii în Republica Moldova, au învăţat jumătate de an, pe urmă au plecat în România cu scopul de a cere azil. Deci, intenţia rea a acestor cetăţeni, sau folosirea Republicii Moldova ca ţară tranzit creează anumite probleme instituţiilor noastre.”

Europa Liberă: La această etapă, aţi putea să le explicaţi ascultătorilor de ce este important să ştim exact câţi străini se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care sunt scopurile lor?

Diana Hâncu:
„Pentru că încălcarea regimului de şedere sau trecerea ilegală a frontierei creează riscuri pentru ţara de origine, da? Noi nu cunoaştem exact care sunt scopurile acestora şi ce facem cu cetăţenii care au comis încălcări? Este o procedură, ea este numită readmisie - cetăţeanul străin care a încălcat regimul de şedere sau a comis careva ilegalităţi în Republica Moldova trebuie returnat la el în ţară. Sau, trebuie soluţionată problema - fie că el a cerut azil, fie că el a cerut un anumit fel de protecţie.

Aceşti cetăţeni, până în momentul în care se ia o decizie ce să se facă cu ei, trebuie plasaţi la un centru de plasament. Acestea sunt resursele statului. Drepturile acestora trebuie respectate, pentru asta există o mulţime de convenţii, da? Un minim de drepturi. În momentul în care el a încălcat, noi nu îl numim migrant ilegal, îl numim iregular, pentru că el nu este un criminal, de fapt, el a încălcat anumite reguli de şedere. S-ar putea el să aibă familie, s-ar putea să intre într-o anumită relaţie cu cetăţenii noştri, fie că sunt concubinaje, fie că sunt căsătorii mixte, fie că are un loc de muncă - ilegal sau legal.

Aceste lucruri ar putea crea anumite probleme dacă noi nu le cunoaştem, mai ales pentru instituţiile care se confruntă. Şi chiar dacă nu este un număr atât de mare ca în alte ţări, pentru că noi suntem ţară de origine, oricum, instituţiile noastre întâmpină dificultăţi atunci când cetăţenii nu vin conform scopului vizei care au primit-o peste hotare, sau încalcă regimul de şedere în Republica Moldova. ”

Europa Liberă: Putem spune acum cu certitudine că ştim foarte exact câţi cetăţeni străini avem pe teritoriul Republicii Moldova?

Diana Hâncu:
„Eu am date din 2012, de exemplu. Conform acestora, emise de Biroul Migraţiune şi Azil, decizii de acordare a dreptului de şedere au fost 1891. Au fost eliberate 1746 vize, dar, iată, din încălcări - 745. Un număr foarte mare, înseamnă că undeva este o problemă.”

Europa Liberă: Când vorbim de încălcări, ce se are în vedere? Cum încalcă aceşti cetăţeni regimul de şedere?

Diana Hâncu:
„De exemplu, lor le este acordat un permis de şedere pe o anumită perioadă. Acest permis de şedere se prelungeşte la Biroul Migraţiune şi Azil după un an, de exemplu. Ei nu vin să-l prelungească. Sau, există un permis de şedere în baza permisului de muncă. Se depistează cumva că el a lucrat ilegal sau ceea ce a vrut el să investească în Republica Moldova nu corespunde exact cu legislaţia în vigoare. Deci, el comite anumite ilegalităţi legate fie de permisul de şedere temporară sau permanentă, fie de ceea ce ţine de muncă. S-ar putea ca cetăţeanul să nu facă ceea ce trebuie făcut în timp pentru termenul de şedere. Sau au viză falsă în sensul că au trecut ilegal frontiera sau au trecut cu o viză turistică, dar au venit, de fapt, în alt scop şi cer azil şi atunci instituţiile noastre nu au dreptul să refuze şi aceasta trebuie examinată, ceea ce durează jumătate de an. Se prelungeşte termenul, ei contestă această decizie, durează până la un an, în această perioadă, cetăţeanul trebuie plasat într-un anumit centru, dacă el este considerat iregular. Lucru care tot ţine de cheltuielile statului. ”

Europa Liberă: Cum astfel de încălcări pun sub ameninţare dorinţa Republicii Moldova de a obţine regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană?

Diana Hâncu:
„Pentru Republica Moldova imigrarea nu este o problemă în sensul că, mai mult sau mai puţin, noi nu avem un flux atât de mare ca să ne confruntăm şi UE nu ar trebui să fie îngrijorată în principiu pentru acest lucru. Dar, în momentul în care în Republica Moldova există un flux necontrolat, sau se comit ilegalităţi şi reprezintă o atracţie pentru încălcarea regimului de şedere, ar putea fi un risc pentru acei cetăţeni care intră cumva în contact cu cetăţenii noştri deja.

Fiecare cetăţean străin care vine aici, vine cu anumită legătură - fie pentru căsătorie, fie pentru serviciu, pentru studii. Dacă persoana comite o ilegalitate, ea pune în risc cumva copilul care este născut dintr-o căsătorie mixtă. Sau plecarea la studii - el abandonează studiile şi pleacă în România şi cere azil. Atunci, e o problemă a fluxului, Moldova fiind tranzit, de exemplu.

Este un risc care trebuie controlat şi instituţiile nu au capacitatea - nu din motivul că nu ar fi vrut, ci este o limită de resurse umane, fie că nu sunt resurse financiare. Şi proiectul nostru, care vine cu suportul UE o să vizeze şi procurarea de echipament, de exemplu. Echipament, o bază de date clară pentru a monitoriza acest flux, să vadă la sfârşitul anului anumite rapoarte analitice. Nu doar statistice, dar chiar să vadă care sunt tendinţele. A crescut numărul cetăţenilor dintr-o anumită ţară - înseamnă că există un risc, sau atracţie dintr-un anumit punct de vedere. Putem face anumite prognoze pentru anul viitor, să fim mult mai atenţi atunci când le acordăm viză sau le dăm un permis de şedere. ”

Europa Liberă: Cum va fi asigurată continuitatea? Odată încheiat acest proiect, probabil autorităţile vor trebui să preia aceste practici, aceste exerciţii de prognoze, etc.?

Diana Hâncu:
„În cadrul Biroului Migraţiune şi Azil se preconizează crearea unui centru de analiză şi informaţii care anume va fi capabil să facă aceste monitorizări, aceste rapoarte. El este la început, proiectul cu suportul UE şi al statelor-membre UE vine în primul rând să împărtăşească anumite experienţe din statele Uniunii Europene. Vor fi organizate anumite seminare de instruire pentru că este o direcţie nouă în cadrul Biroului Migraţiune şi Azil.

Doi, va fi procurat tot echipamentul necesar - începând de la computere până la birouri, ceea ce înseamnă că aceste resurse vor fi deja. Şi iată, după doi ani, după ce vor fi încercate, pilotate anumite rapoarte deja mult mai clare sau mai cuprinzătoare, cred că acest lucru poate fi uşor preluat, fără o asistenţă financiară. De fapt, acesta şi este scopul nostru. ”

Europa Liberă: Ne putem aştepta, chiar dacă acum Republica Moldova nu este o ţară de atracţie a migranţilor, dar odată cu liberalizarea regimului de vize, acest lucru să se întâmple - mai ales din Est, că vor putea, vor vrea cetăţenii să profite de fapt de Moldova, ca să ajungă în spaţiul comunitar?

Diana Hâncu:
„Cred că nu, pentru că chiar şi în cadrul dialogului pe liberalizarea regimului de vize s-a făcut un raport de evaluare - mai mult din punct de vedere al prognozelor: ce s-ar întâmpla dacă noi am obţine regimul liberalizat de vize pentru UE? Conform datelor, nu există o tendinţă de creştere, sau nu ar putea acest lucru să îngrijoreze cumva Uniunea Europeană. Dimpotrivă, regimul fără vize va permite doar 90 de zile în timp de jumătate de an de şedere. Nu oferă permis de muncă, sau nu oferă alte condiţii şi populaţia trebuie să cunoască acest lucru. Adică n-o să vină un cetăţean străin şi nu o să obţină în doi ani cetăţenia Republicii Moldova ca să profite de această călătorie fără vize. Nu cred că acesta este un pericol. Scopul proiectului este mai mult de a consolida reforma care se petrece în Ministerul de Interne, pentru că Uniunea Europeană înţelege foarte bine că în situaţia în care ne aflăm - este nevoie. ”
XS
SM
MD
LG