Boris Vian este nu doar autorul „celui mai sfâşietor roman de dragoste din literatura lumii” (Raymon Queneau), Spuma zilelor, ci şi al unui Cântec al dezertorului, nu mai puţin renumit; or, anume din perspectiva acestuia din urmă par a fi redactate prozele scurte care alcătuiesc volumul de nuvele Blues pentru o pisică neagră, Univers, 2009.
Din chiar primul text, Furnicile, care dă titlul cărţii în original, universul fantasmagoric al lui Boris Vian te ia în primire, fără drept de apel. E ca şi cum te-ai pomeni brusc într-un tablou de Salvador Dali, chiar dacă realităţile descrise ţin mai degrabă de… Guernica: „Am ajuns azi-dimineaţă şi nu am fost bine primiţi, fiindcă pe plajă nu era nimeni decât grămezi de tipi morţi sau grămezi de bucăţi de tipi, de tancuri şi de camioane distruse. (…) Tipului care era chiar în spatele meu i-a luat trei sferturi din faţă glonţul care venea (…). I-am pus bucăţelele de faţă în casca mea şi i le-am dat, a plecat să se îngrijească (…) Apoi am alergat în sensul cel bun şi am ajuns la timp pentru a primi un picior în faţă. Am încercat să mă iau de tip, dar mina nu lăsase din el decât bucăţi greu de manevrat, aşa că i-am ignorat gestul şi am continuat”. Cam acesta-i orizontul şi stilul – sigur, totul ar putea părea o imensă butaforie, dacă nu ar veni poanta finală, ce-i conferă textului o autentică dimensiune tragică: „Încă mai sunt în picioare, deasupra minei. (…) Nu explodează decât atunci când retragi piciorul (…) şi trebuie neapărat să fac asta, pentru că m-am săturat de război şi pentru că mă năpădesc furnicile”.
Alte zece proze nu se deosebesc, ca scriitură, de prima, fiind tot atâtea variaţii – ca la jazz, pe care autorul l-a iubit/practicat cu fervoare! – pe o temă liberă, unde asociaţiile de idei creează lumi paralele, care ajung să se intersecteze la un moment dat, în ciuda logicii formale: „Poate că este timpul să vă fac portretul lui Jasmin; dar în întuneric – fiindcă ferestrele nu se deschid niciodată, de vreme ce Jasmin nu există şi, prin urmare, nu poate avea mamă, ceea ce este incontestabil, după cum vă va dovedi urmarea acestei poveşti – în întuneric, deci, descrierea nu ar fi exactă”.
Cât despre Blues pentru o pisică neagră, bine ziceau chinezii: „Este foarte greu să prinzi o pisică neagră într-o cameră obscură, mai ales dacă aceasta nu se află acolo”.
10 iunie ’13
