Încet-încet, capitala noastră europeană se primeneşte. Nu, nu mă refer la murdăria din parcuri sau la praful înecăcios care acoperă trotuarele. Acestea sînt endemice. Mă refer la avîntul pe care l-a luat construcţia mansardelor.
De la o vreme întreg oraşul a devenit un imens şantier. Mansardele sînt construite în toate cartierele, cu precădere pe blocurile vechi, sovietice, cu cinci etaje. Se munceşte cu acribie, se munceşte în manieră stahanovistă. Se munceşte aşa de parcă nu a existat niciodată vreo criză în domeniul construcţiilor. Măi să fie!
Pe de o parte, fenomenul trebuie salutat. Într-un oraş în care multă lume nu are încă suficienţi metri pătraţi, apariţia unor locuinţe mai ieftine e un fapt necesar şi frumos. Am discutat odată cu şeful unei firme de construcţii care face mansarde şi omul mi-a vorbit despre dorinţa lui sinceră de-ai ajuta pe concetăţeni, mi-a vorbit despre marile dificultăţi cu care se confruntă, una din acestea fiind lăcomia unor locatari de la ultimele etaje care cer sume exorbitante pentru acceptarea mansardelor. Şeful firmei m-a asigurat că mansardele sînt făcute temeinic şi trăinicia blocurilor nu are de suferit.
Am discutat însă şi cu cîţiva locatari speriaţi tocmai de faptul că facerea mansardei le pune în mare pericol casa. Oamenii cu care am discutat nu semnaseră nici un document şi erau foarte supăraţi pe colocatarii care acceptaseră constrcuţia mansardei.
Prin urmare, presupun că nu totul e perfect încă în acest proces de făurire a mansardelor. Cîţi locatari ai blocului trebuie să fie de acord ca firma să poată începe construcţia? Şi cît trebuie să le plătească firma oamenilor pentru că sumele plătite trebuie să aibă şi ele o limită rezonabilă?
Şi mai e ceva. Am văzut mansarde foarte frumoase care armonizau cu blocul. Şi am văzut mansarde urîte care sluţeau blocul. În direcţia asta ar mai fi loc pentru îmbunătăţirea lucrurilor.
Ceea ce nu ar mai trebui să se întîmple sînt altercaţiile de felul celor care au avut loc pe strada Grigore Vieru între locatari şi constructorii mansardei. Asemenea confruntări dizgraţioase scot la iveală hibele existente în procesul de înălţare a mansardelor. Construcţia mansardei trebuie să fie un fapt de pe urma căruia toţi să aibă de profitat, nu unul care produce durere şi suferinţă cuiva.
