Linkuri accesibilitate

Într-o societate democratică măsurile adoptate trebuie să asigure drepturile tuturor persoanelor


Nicolae Eşanu: „este regretabil că se confundă două lucruri, condamnarea din punct de vedere politic a atrocităţilor fostului regim şi îngrădirea libertăţii de expresie.”


Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile legale prin care au fost interzise simbolurile regimului comunist totalitar şi promovarea ideologiilor totalitare. Cum poate fi explicată această decizie a Curţii, ce urmează şi cum, în acest caz, mai poate fi vindecată durerea trecutului provocată sub flamuri cu respectivele simboluri? O convorbire la această temă cu dl Nicolae Eşanu, reprezentant al Republicii Moldova la Comisia de la Veneţia, fost ministru adjunct al Justiţiei.

Europa Liberă: Aşadar, la mai puţin de un an de la adoptare, Legea 192, adică amendamentele prin care a fost interzisă utilizarea în scopuri politice a secerii şi ciocanului şi stabilite pedepse pentru aşa ceva au fost invalidate ca neconstituţionale. „Curtea – ca să cităm comunicatul de aseară - a decis să se ralieze opiniei comune exprimate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia) și Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului…” PCRM triumfă. Pentru mulţi această decizie a fost previzibilă. Bănuim că şi pentru Dvs., nu?

Nicolae Eşanu:
„Da, era previzibilă, având în vedere că există deja o practică a CEDO privind simbolurile regimurilor totalitare. Este regretabil că această lege a fost adoptată. Aţi spus că peste numai un an. Eu însă cred că trebuie de spus că tocmai peste un an.

Cu părere de rău, Curtea Constituţională nu a ţinut cont de faptul că este o problemă foarte sensibilă care ţine de participarea la viaţa politică a celui mai mare partid, care, plus la aceasta, este partid de opoziţie. Întotdeauna când se adoptă decizii care vizează un partid politic trebuie să fim foarte atenţi ca să ne asigurăm că aceasta nu este o răfuială politică. Iar când se adoptă decizii care vizează cel mai mare partid politic, problema este şi mai sensibilă.

Dar este bine că a fost adoptată această hotărâre, după cum spun foarte mulţi previzibilă. Curtea nu prea avea de fapt alte opţiuni, pentru că chiar dacă ar fi declarat această lege constituţională, ar fi urmat adresări la CEDO şi eu sunt convins că într-un final ar fi fost modificată această lege, dacă nu aici, la nivel naţional, cu implicarea structurilor internaţionale cu certitudine.”

Europa Liberă: Totuşi, Curtea a decis, parcă, „la limită”: patru judecători, dintre care - cum se precizează – a existat „o opinie separată parțial concordantă a dlui judecător Igor Dolea și o opinie separată disidentă a dlui judecător Alexandru Tănase”. Ce trebuie să înţeleagă din această precizare, adică ce înseamnă aceste opinii separate în ambele cazuri şi cum s-a decis, de fapt: cu trei la unu?

Nicolae Eşanu:
„Da. Opinia concordantă este opinia judecătorului care votează în favoarea hotărârii Curţii, adică a majorităţii, dar are o opinie separată în ceea ce priveşte motivarea. Fără să citim textul hotărârii, nu putem să ştim dacă motivarea se referă la faptul că domnul judecător Dolea nu este de acord cu o parte din argumentarea Curţii, sau, invers, dumnealui consideră că trebuiau să fie incluse şi alte argumente în textul hotărârii şi ceilalţi judecători nu le-au acceptat. Rămâne să vedem după ce o să citim hotărârea, dar, în orice caz, opinia separată concordantă este o opinie a unui judecător care susţine decizia finală a Curţii.

Cât priveşte opinia separată disidentă, aceasta este opinia unui judecător care a votat împotrivă. Şi deci, reieşind din această informaţie, trebuie să înţelegem că hotărârea a fost adoptată cu votul al trei judecători pentru şi un vot împotrivă.”

Europa Liberă: Există o gamă largă de abordări privind utilizarea sau tentativele de interzicere a simbolurilor dictatoriale, regăsite în hotărâri ale curţilor constituţionale ale ţărilor foste-socialiste, ale CEDO. Cum explicaţi Dvs. faptul că legislativul moldovean nu a luat în consideraţie efectele respectivelor unor hotărâri inclusiv ale CEDO în cauze relevante şi s-a ajuns unde s-a ajuns?

Nicolae Eşanu:
„Mie îmi este complicat să mă pronunţ asupra motivaţiei sau scopurilor urmărite de către autorii legilor. Dar este regretabil că se confundă două lucruri: condamnarea din punct de vedere politic, eventual şi juridic, a atrocităţilor fostului regim şi îngrădirea libertăţii de expresie care este un drept fundamental. Şi această îngrădire poate să aibă loc nu atunci când noi considerăm că există anumite temeiuri de a impune limitări, ci trebuie să existe o necesitatea socială imperioasă.

Şi Comisia de la Veneţia a accentuat în special ultimul cuvânt: necesitatea trebuie să fie imperioasă. Este trist dacă acum se va înţelege că prin această hotărâre a Curţii Constituţionale şi prin hotărârile anterioare ale CEDO, ale Curţilor constituţionale ale altor ţări putem justifica faptele din trecut. Aceasta nici într-un caz nu trebuie înţeles în acest sens, ci doar trebuie înţeles în sensul că nu există o legătură între simbolurile care au fost folosite pe timpul regimului trecut şi limitarea dreptului de expresie a persoanelor astăzi.”

Europa Liberă: În ce măsură, aşadar, s-ar putea constata, de fapt, că adoptarea legii 192 a fost un eşec juridic sau cel puţin o neglijenţă juridică ce a fost comisă de cei însărcinaţi cu pregătirea sub acest aspect a respectivelor amendamente – de interzicere a simbolurilor comuniste totalitare?

Nicolae Eşanu:
„Din punctul acesta de vedere este evident, în afara oricăror discuţii că este un eşec. Şi aceasta este cea mai mare problemă în acest caz, după mine, şi anume faptul că se încalcă nişte reguli elementare. Pentru că în principiu nu trebuie să ne mire faptul că există legi neconstituţionale. Eu nu cunosc nici o ţară în care curţile constituţionale sau alte curţi abilitate cu dreptul de control al constituţionalităţii să nu fi constata că o lege este neconstituţională. Dar acest lucru se întâmplă în cazuri foarte controversate, pe probleme foarte sensibile, în privinţa cărora nu există încă o opinie clară la nivel fie naţional, fie internaţional.

Şi această lege nu este unicul caz în care Parlamentul actual a adoptat legi declarate neconstituţionale, sfidând lucruri absolut elementare. Să ne amintim de celebra situaţie când s-au arătat public buletinele în cazul alegerii preşedintelui, în condiţiile în care există o normă constituţională al cărui conţinut este clar şi pentru elevii claselor întâi, care spune că buletinul este secret. Şi dacă este secret, nu poţi să-l arăţi camerelor de luat vederi.”

Europa Liberă: Unde se află R. Moldova acum, după decizia CC sau, altfel spus, ce urmează?

Nicolae Eşanu:
„Situaţia juridică este foarte simplă: o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională nu are nici o valoare juridică, aceasta înseamnă că nu mai poate fi aplicată de nici o instituţie. Formal, în Republica Moldova Parlamentul mai curăţă textele de lege care nu au şi aşa valoare juridică. Aceasta înseamnă că va fi pregătit un proiect de lege prin care să fie excluse din textele actelor normative sintagmele care au fost declarate neconstituţionale şi, eventual, să se facă alte amendamente pentru a asigura coerenţa textului care rămâne şi cei care anterior au fost sancţionaţi conform legislaţiei noastre au dreptul de a cere revizuirea hotărârilor prin care au fost sancţionaţi.”

Europa Liberă: Incriminarea conduitei legate de simboluri este acum imposibilă în general, cum ar crede în acest caz mulţi, când este vorba de seceră şi ciocan sau steaua cu cinci colţuri?

Nicolae Eşanu:
„În urma acestei decizii, juridic, nici o persoană nu mai poate fi sancţionată pentru folosirea lor publică. Dar politic eu nu mă apuc să judec.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, cum poate fi recompensată suferinţa multor cetăţeni care văd în seceră, ciocan, steaua cu cinci colţuri simboluri odioase ale fie şi doar a unei „ramuri a comunismului” care a propagat şi practicat crima faţă om pe baza „luptei de clasă”?

Nicolae Eşanu:
„Este o problemă foarte sensibilă şi anume faptul că într-o societate democratică trebuie să fie adoptate măsuri care să asigure drepturile tuturor persoanelor, fie ele din tabăra unei majorităţi pe o anumită problemă, fie din tabăra unei minorităţi. Şi din punctul acesta de vedere statul are obligaţia de a adopta măsuri compensatorii pentru aceste persoane.

Dar trebuie să înţelegem că faptul că un anumit grup de persoane are suferinţă din cauza că alţii îşi exercită un drept al lor garantat nu este un temei suficient pentru limitarea drepturilor persoanelor respective. Pentru că există şi alte probleme sensibile în care exercitarea drepturilor unor persoane provoacă nişte sentimente foarte puternice altui grup de persoane, dar de aici până la a spune că trebuie să limităm drepturile pe care le au persoanele respective, în cazul de faţă dreptul la libera exprimare, este departe.”
XS
SM
MD
LG