Linkuri accesibilitate

Spaţiile verzi, deasupra cărora plana pericolul, au reuşit să creeze acea atitudine pozitivă care încurajează contribuţia oamenilor la bunăstarea comunităţii.



Am spus nu o dată că societatea moldovenească e dezagregată, că nu prea există aici sentimentul apartenenţei la o comunitate. Oamenii s-au izolat în fortăreţele lor familiale.

Totuşi, în ultima vreme au existat cîteva manifestări ale spiritului comunitar. Iar cele mai multe din aceste manifestări au fost generate de posibila hăcuire a unor parcuri din capitală. Constat cu bucurie că spaţiile verzi, deasupra cărora plana pericolul, au reuşit să creeze acea atitudine pozitivă care încurajează contribuţia oamenilor la bunăstarea comunităţii.

Amintiţi-vă, stimaţi ascultători, că anume în parcul de lîngă Kentford şi în parcul Ştefan cel Mare, în care intraseră constructorii cu acte în regulă, au venit să protesteze oameni foarte diferiţi, care altminteri nu se prea întîlnesc. Printre apărătorii parcurilor erau studenţi, membri de partid, pensionari, onegişti, ziarişti, şi chiar simpli trecători. Parcul în pericol i-a unit pe aceşti oameni foarte diferiţi. Anume faptul că oamenii sus-pomeniţi aveau o idee despre binele comunităţii, despre rolul lor într-o comunitate, a fost detaliul care i-a unit. Şi asta mi se pare minunat!

Ideea care i-a unit pe protestatari are la bază convingerea că spaţiul verde e foarte important, e obligatoriu într-o urbe tot mai extinsă şi mai poluată. În anii următori Chişinăul va creşte în toate direcţiile, la fel cum a fost şi cu alte capitale. Lăbărţarea oraşului nu are cum fi oprită, dar e bine că există aici oameni care deja se gîndesc la locul pe care trebuie să-l aibă parcurile într-o asemenea urbe extinsă.

Inevitabil, în anii care vin, atacurile asupra spaţiilor verzi vor deveni şi mai puternice. Partea bună e că aceste atacuri vor potenţa coagularea spiritului comunitar, chiar dacă unele spaţii verzi vor fi sacrificate. La început, vom constata, din ce în ce mai mulţi, că avem nevoie cu toţii de parcuri. Apoi vor mai apărea, poate, şi alte lucruri care ne vor uni. Nu va fi simplu, dar nici imposibil nu e.

Avem, iată, suficienţi oameni care vor să respire un aer mai curat şi vor să vadă un copac frumos. Şi asta nu e chiar atît de puţin!
XS
SM
MD
LG