Mărturisesc, stimaţi ascultători, că am parte de la o vreme de un somn frînt, sincopat, chinuit. Problemele cu somnul au început atunci cînd m-am mutat într-un bloc din Botanica. Deşi blocul e departe de şoselele principale, zgomotoase, mi-am dat seama foarte curînd că există suficiente inconveniente şi aşa.
Blocul în care locuiesc e situat în preajma unor case la sol. În multe din ogrăzile acestor case sînt cîini. Şi atunci cînd mă arunc în mrejele somnului, după ora 23.00, se întîmplă o chestie de-a dreptul stupidă. Apar de undeva nişte cîini vagabonzi care încep a se plimba pe la porţile oamenilor şi se începe dintr-odată o hărmălaie infernală. Maidanezii şi cîinii din ogrăzi latră unii la alţii cu furie pînă se satură şi... eşti smuls din somnul dulce. E trecut de miezul nopţii şi te întrebi, cu ochii împăienjeniţi, de ce problema cîinilor vagabonzi e insolubilă aici?
Dar asta e floare la ureche. Încerc să adorm, dar somnul e din nou spulberat. Pe scară bubuie tocurile domnişoarelor care se întorc de la o petrecere. Sînt nişte tinere care iau cu chirie apartamentul vecin şi care mereu se întorc acasă în puterea nopţii, iar tocurile lor răsună prin tot blocul. E ora unu şi deja încep să înţeleg că nu voi mai putea adormi. Stau pur şi şimplu întins în pat şi mă gîndesc la tot felul de lucruri.
Apoi, pe la ora două, motocicleta cuiva trece în goană, urlînd îngrozitor, pe lîngă blocul nostru, şi cîinii din ogrăzi încep din nou să latre. Cine o fi oare acest motociclist nocturn? Iar răgetul motocicletei se aude încă multă vreme în cartierele alăturate. Nimeni nu-i poate sta în cale, după toate probabilităţile. E un colos al tranziţiei.
Şi nu ar fi noaptea noapte dacă nişte automobile nu ar spinteca liniştea. Pe durata nopţii trec cel puţin 3-4 maşini, iar viteza unora te pune pe gînduri? Aş vrea să cred că e vorba de nişte urgenţe, de nişte oameni bolnavi care sînt duşi la spital. Dar ştiu că nu e chiar aşa.
Şi iată că nopţile au devenit foarte dificile pentru mine, iar dimineaţa mai mereu sînt obosit şi cu ochii roşii de nesomn. Veţi spune că ăsta e un fleac, că există lucruri mai tragice şi veţi avea dreptate. Sînt, fireşte, oameni care o duc mai greu. Pe de altă parte, în ţara asta odihna nocturnă a celuilalt nu costă o ceapă degerată, pe cînd noi ne gîndim la chestii uriaşe de felul integrării europene...
