Linkuri accesibilitate

Lina Botnaru: „În sec. XXI, noi constatăm în localităţile rurale că minorii îndură foame.”


Raportul UNICEF privind situaţia copiilor în lume şi problemele specifice ale copiilor moldoveni.

Fondul Națiunilor Unite pentru copii UNICEF încearcă anul acesta, înainte de Ziua Internațională a Copilului marcată la 1 iunie, să atragă atenția asupra problemelor copiilor cu dizabilități, constatând într-un studiu, că din cauza discriminării și excluderii din societate, ei se numără printre cei mai marginalizați locuitori ai planetei. Lina Botnaru de la filiala UNICEF de la Chișinău i-a spus într-un interviu Allei Ceapai care sunt problemele specifice ale copiilor moldoveni:

Europa Liberă: Care drepturi ale copiilor sunt cel mai des încălcate în Republica Moldova?

Lina Botnaru: „Aş puncta cele mai importante dintre drepturi. Un copil trebuie să aibă acces la educaţie de calitate. Trebuie să aibă acces la serviciile medicale. El trebuie să aibă dreptul la familie. Dacă copilul nu se află într-un mediu prietenos, cald, printre oamenii care îi spun mereu că îl iubesc, atunci copilul creşte foarte complexat. Nu degeaba noi întotdeauna punctăm că familia este foarte importantă şi nu neapărat cea biologică. Poate să fie un părinte adoptiv, poate să fie buneii sau un îngrijitor important este ca el să fie înconjurat de dragoste. Aceste drepturi, deseori, sunt încălcate în Moldova. Din păcate, principalul motiv continuă să fie sărăcia. Părinţii îşi abandonează copiii în internate nu pentru că nu au dragoste faţă de ei, dar pentru că nu îi pot întreţine. La fel serviciile medicale, nu întotdeauna copiii au acces la ele. Nu întotdeauna au acces la elementele nutriționiste importante. Ultimele noastre date statistice, care urmează să fie lansate în luna iulie, pur şi simplu ne-au şocat. În sec. XXI noi constatăm în localităţile rurale că minorii îndură foame.”

Europa Liberă: Adică nerespectarea drepturilor copiilor este mai pronunţată în satele din Moldova, decât la oraşe?

Lina Botnaru: „Studiile noastre arată că practic discrepanţele sunt triple între oraşe şi sate. Lucruri care nu se întâmplă în ţările dezvoltate. De exemplu, în Europa dacă vă duceţi la ţară vedeţi nişte fermieri bogaţi, nişte familii sătule. Pe când la noi, copii la sate îndură sărăcie şi foame. Ei nu merg la şcoală pentru că trebuie să-şi crească fraţii, surorile mai mici, sau trebuie să muncească pe câmp. El nu merge la şcoală, respectiv nu are o meserie, respectiv, se creează cercul vicios al sărăciei. De aceea, UNICEF întotdeauna insistă cât de greu nu le-ar fi părinţii trebuie să-şi trimită copilul la şcoală. Acesta este un drept de bază a oricărui copil. La sate copii nu au acces nici la serviciile medicale. Cu 30 la sută mai puţini copii se adresează la medic la timp. Ei se adresează când este prea târziu, când foarte puţine lucruri mai pot fi făcute pentru a salva sănătatea. Inclusiv nu au acces la veceu şi apă de calitate. Când am făcut evaluarea şcolilor din localităţile rurale noi am descoperit că practic 60 la sută din ele nu au acces la o sursă potabilă sănătoasă, veceurile sunt afară. Avem IPAD, telefoane mobile, acces la tehnologii avansate în acelaşi timp noi continuăm să nu avem un veceu în casă sau acces la apă potabilă de calitate.”

Europa Liberă: Într-un recent raport realizat de UNICEF se constată în special problemele minorilor cu dizabilităţi. Ei fiind cei mai expuşi riscului de a fi ţintele violenţei fizice şi sexuale şi au mai mici şanse să primească îngrijire medicală sau să meargă la şcoala. Ce soluţii vede UNICEF pentru problemele copiilor cu nevoi speciale din Moldova?

Lina Botnaru: „Sunt sigură că aţi călătorit şi aţi văzut în ţările civilizate persoane cu dizabilităţi în stradă, ele sunt active, comunică, merg la serviciu. Or în Moldova dvs. nu o să vedeţi aceste persoane. Ele există, dar ele sunt ascunse fie acasă, fie în comunitate, în instituţii specializate. Şi asta pentru că societatea nu este pregătită suficient să-i integreze. Nu existe rampe de acces, nu exist locuri de muncă pentru ei, întreprinderi unde ei să poată fi angajaţi. Elementar şcoala nu este deschisă pentru ei ca să poată deveni mai independenţi în viitor. noi lucrăm foarte mult la acest capitol. Toate studiile noastre au demonstrat, toată experineţa noastră internaţională constată că cu cât mai mult noi includem în societate aceste persoane cu atât mai multe dividende are toată societatea. Inclusiv în şcoală, în clasele unde există copii cu dizabilități reuşita tuturor copiilor se măreşte. Şi asta pentru că toţi copii încep să înţeleagă mai bine, pentru că profesorul începe să lămurească mai bine. Un alt aspect este că maturii, copiii devin mai toleranţi mai deschişi la diversitate se schimbă mentalitatea. Pe termen lung, aceşti copii dacă au acces la educaţie şi la alte servicii ei devin mai independenţi. Ei pot să fie independenţi pe parcursul întregii vieţi, să obţină un job, să facă o familie. respectiv statul nu trebuie până la adânci bătrâneţe să-i întreţină cu nişte pensii mizere. Vreau să amintesc şi despre campania lansată de noi acum o lună, care va continua mâine, 1 iunie, cu un eveniment organizat în Grădina publică Ştefan cel Mare. O să organizăm un flash-mob în care pentru prima dată copiii cu dizabilităţi sunt integraţi cu copiii obişnuiţi. Prin această campanie vrem de fapt să aducem la cunoştinţă tuturor, nu neapărat guvernanţilor, că aşteptăm să fie mai toleranţi şi să accepte acest lucru. Inclusiv părinţii care îşi duc copiii la şcoală dacă văd un copil cu dizabilităţi în clasă noi aşteptăm deschidere de la aceşti oameni.”

Europa Liberă: UNICEF susţine şi programul „şcoala prietenoasă copilului”, care presupune incluziunea copiilor cu nevoi speciale în şcoală. Copii cu nevoi speciale când merg la o şcoală obişnuită mai sunt priviţi cu ostilitate de colegi, de părinţii copiilor sănătoşi sau societatea a devenit mai tolerantă?

Lina Botnaru: „Noi am pilotat câteva şcoli numite „prietenoase copilului”. Una din componentele acestui program este că aceste şcoli sunt obligate să-i promească pe copiii cu dizabilităţi. Noi am constatat nişte rezultate fantastice. Copii se i-au la întrecere pentru cine o să o ducă pe Maria cu căruciorul la cantină, sau cine o să o ajute să-şi lege şireturile. Copiii întrei ei sunt foarte buni şi prietenoşi. Depinde de noi, maturii, cum îi ghidăm. Dar lucrurile trebuie începute chiar de la grădiniţă. Dacă noi o să ne obişnuim de la grădiniţă să acceptăm un rom, un copil cu dizabilităţi, altul care este autist şi este diferit atunci vom deveni mai toleranţi. Acesta este scopul UNICEF peste tot în lume.”

Europa Liberă: Dar în ce măsură se reuşeşte prevenirea abandonului copiilor cu nevoi speciale şi readucerea lor în sânul familie, chiar dacă nu este familia lor biologică?

Lina Botnaru: „la acest capitol noi considerăm că avem probleme. În ultimii cinci ani de când am iniţiat reformarea sistemului de îngrijire a copilului, adică să renunţăm la tradiţionalul obicei de a plasa copiii în internate, încercăm să trecem la alternative împreună cu guvernul care este foarte deschis, fiind autorul reformei. Am înregistrat un progres substanţial. Dacă în 2005 am avut 11 mii de copii, acum, ultimele date arată că avem 5 mii de copii. Mai mult de două ori s-a micşorat numărul de copii din internate. Dar nu am înregistrat progrese şi în ceea ce priveşte copiii cu dizabilităţi şi copiii de până la trei ani. Noi reuşim să integrăm în comunitate copiii care sunt sănătoşi, obişnuiţi, care nu au probleme. Iar atunci când sunt copii cu dizabilităţi noi înregistrăm impedimente. Şi asta pentru că noi deocamdată nu am dezvoltat suficiente alternative, adică asistenţă parentală profesionistă. Deocamdată, oamenii nu sunt pregătiţi să ia un copil cu dizabilităţi. Dar noi suntem optimişti şi credem că dacă au reuşit ţările dezvoltate din Occident, înseamnă că şi noi vom reuşi. În prezent, împreună cu Guvernul, cu Ministerul Muncii, protecţiei sociale şi a familiei dezvoltăm aceste servicii alternative de care să beneficieze aceşti copii.”

Europa Liberă: Dar cât de receptive sunt autorităţile faţă de aceste iniţiative ale UNICEF?

Lina Botnaru: „Sunt receptive pentru că ele au anunţat în 2005 că fac această reformă. Deci şi-au asumat acest angajament şi trebuie să-l ducă până la capăt. Ultima dată când am evaluat această reformă am ajuns la concluzia că trebuie să urgentăm lucrurile în privinţa copiilor cu dizabilităţi şi a celor de până la trei ani. noi nu avem foarte mulţi copii de vârstă fragedă în internate. Ei sunt până la 200, în acest an – 198. Dar dacă noi din start o să prevenim abandonul lor şi o să-i plasăm într-o familie, într-un mediu cald decât cel rece din internat, noi imediat o să avem rezultate. Pentru că o zi petrecută în instituția rezidenţială echivalează cu o lună în întârzierea dezvoltării unui copil.”

Europa Liberă: O problemă oarecum specifică pentru Moldova este şi abandonarea temporară a copiilor de către părinţii plecaţi la muncă peste hotare cu consecinţele constatate de experţi fără tăgada. Ce soluţii vede UNICEF pentru această problemă socială inevitabilă?

Lina Botnaru: „părinţii care pleacă peste hotare şi care de 5-6 ani nu şi-au văzut copiii noi nu putem să-i învinuim şi să-i condamnă. Fiecare dintre ei are o dramă în familie. Fiecare are un raţionament de ce a lăsat copiii şi a plecat. În mare parte cauza principală este sărăcia. Noi vedem copiii migranţilor că frecventează şcoala. Datorită remitenţelor primite de la părinţi ei se îmbracă mai bine, au acces la educaţie, la servicii medicale, pot merge să-şi repare dinţii, de exemplu. Deci nu putem să spunem că fenomenul este total negativ. Pentru UNICEF este important ca în lipsa părinţilor aceşti copii să fie sub supraveghere. Adică impunerea unei tutele din partea fie a rudelor, fie a autorităţii tutelare din localitate. Acest copil trebuie monitorizat. Adolescenţii a căror părinţi au migrat, dar şi ceilalţi sunt o prioritate pentru noi. Statisticile pe care le am acum în faţă demonstrează faptul că tendinţele, de altfel, caracteristice pentru tot spaţiul post-sovietic, este că noi am obţinut repede nişte libertăţi pe care ni le oferă democraţia. De multe ori aceste lucruri nu sunt interpretate corect. Şi acum adolescenţii nu sunt în toată această libertate. Ei au acces la ţigări, la droguri, la alcool. Un exemplu, 6 la sută dintre adolescenţii de vârsta 10-19 ani consumă alcool de două ori pe săptămână. Este mult sau puţin? Dacă comparăm cu generaţia mea, eu aş considera că este mult. Cineva ar spune că aşa sunt tendinţele. Şi mai îngrijorător pentru noi este educaţia sexuală. Despre aceste lucruri se vorbeşte cumva în şoaptă. Înainte nu se vorbea deloc şi se evitau anumite lucruri. Acum aceste lucruri sunt deschise, adolescenţii au acces la internet, se uită la ştiri şi văd foarte multe lucruri senzaţionale. În rezultat, în anul 2010 din numărul total de naşteri 2,2 la sută au fost în rândul adolescentelor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani. aceasta demonstrează că nu există o cultură sexuală. Noi considerăm că ea trebuie cultivată, nu la o vârstă foarte mică, dar începând cu anii de liceu, universitate. Ea trebuie cultivată pentru ca să creştem o societate sănătoasă şi care să ştie foarte bine să-şi planifice familia.”

Europa Liberă: Ea trebuie cultivată atât în familie, cât şi la şcoală în cadrul unor cursuri, lecţii speciale sau opţionale.

Lina Botnaru: „Exact. UNICEF am încercat să introducem cursul „Deprinderi pentru viaţă” acum câţiva ani. Până la urmă acest proces a fost blocat. Nu ştim când vom reveni la acest subiect, vom negocia cu autorităţile statului. dar pentru noi este la fel de important deprinderile părinţeşti. Aceasta este o lecţie de viaţă, dar ea trebuie învăţată. Pentru noi este foarte important ca viitorii părinţi să fie educaţi şi să ofere copiilor tot ce este mai bun. De exemplu, cunoaşterea alternativelor la pedepsele fizice. Un sărut şi un te iubesc poate face mult mai multe decât o bătaie la capitolul disciplinare. Părinţii trebuie să cunoască semnele de urgenţă a copiilor. Din păcate, copii de vârsta sub cinci ani foarte des ajung la spital foarte des ajung la spital foarte târziu. Şi asta pentru că părinţii nu au semnalat nişte semne elementare de urgenţă. Nu există această cultură. Otrăvirile şi intoxicaţiile în rândul bebeluşilor sunt lideri în topul mortalităţii acestora. Noi în continuare depunem eforturi şi lucrăm cu părinţii la acest capitol şi sperăm deja avem rezultate bune.”

Europa Liberă: Autoritățile se plâng mereu că nu au suficienţi bani pentru programe sociale. Care ar fi domeniile, în ceea ce priveşte protecţia copilului, în care implicarea autorităţilor ar fi prioritară?

Lina Botnaru: „Părerea noastră este că sunt câteva lucruri urgente, iar cel mai urgent ar fi violenţa. Acest fenomen există şi este foarte răspândit în Moldova. în sondajele noastre 16 la sută din părinţii bebeluşilor de până la un an au declarat că aplică pedeapsă fizică acestor bebeluşi. Ce poate să facă un bebeluş ca să merite această pedeapsă fizică?! Este o tradiţie care trebuie dezrădăcinată. Trebuie să ne racordăm valorilor europene. Convenţia internaţională privind drepturile copiilor spune foarte clar că copilul trebuie protejat de acte de violenţă. Acesta este primul lucru de care noi împreună cu guvernul o să-l realizăm chiar în toamnă. O să lansăm o campanie foarte mare. Pentru noi contează ca oamenii să nu tolereze violenţa şi să raporteze. Şi dacă văd un copil a vecinului care este bătut sistematic lucrul acesta trebuie raportat, inclusiv şi de profesorii care au văzut vânătăile şi de medicul care l-a examinat. Deja nu mai este la modă să spui ca asta nu este treaba mea.”
XS
SM
MD
LG