Linkuri accesibilitate

Ideea de unitate europeană e susţinută de spectacole şi simboluri folclorice mereu previzibile şi mereu inactuale.



Sigur, Bruxelles e capitala Europei. Mai exact a Uniunii Europene. Şi mai exact, alături de Strasbourg, una din cele două capitale ale Uniunii Europene. Dar asta n-ar trebui să însemne şi capitală a artizanatului european de slabă calitate.

Bruxelles e năpădit peste tot, de la străzi şi vitrine, la săli de spectacol şi instituţii oficiale, de un soi de bîlci european multinaţional. Tot timpul şi de oriunde poate apărea un tînăr ţăran slovac înconjurat de păstoriţe purtătoare de drapel european. Sau un stand cu cîrnaţi nemţeşti serviţi de bavarezi cu pană la pălărie. Sau o trupă de olandezi care cară o moară de carton şi tac acoperiţi de pocănitul saboţilor de lemn purtaţi de partenere.

Cumva, ideea de unitate europeană e susţinută de spectacole şi simboluri folclorice mereu previzibile şi mereu inactuale. Clişeul tronează peste tot şi nimeni n-ar putea bănui că Europa e un pic altceva decît un muzeu de artizanat care imită stîngaci tradiţii apuse. Dar toată lumea se simte bine.

Ce ar mai fi de spus e că, oricît s-ar simţi lumea de bine, nimeni nu rămîne cu ceva mai mult decît încape în stomac. Publicul consumator nu va reţine nimic în plus despre Slovacia, sau despre Olanda sau despre Bavaria. Toată lumea va bănui doar că Europa se compune din multe ţări diferite. Şi cam atît.
XS
SM
MD
LG