Îmbulzeală pentru pîine „socială”

Există dimensiunea cinovnicilor şi judecătorilor cu castele faraonice, dar există şi cea a oamenilor care se scoală cu noaptea-n cap pentru a cumpăra o pîine „socială”.

Joi, m-am trezit dis-de-dimineaţă şi m-am dus la buticul Franzeluţei de pe strada Traian, 20. La ora 6.45, cu 15 minute înaintea deschiderii buticului, se adunaseră deja vreo 50 de oameni. Cei mai mulţi erau pensionari, dar erau şi cîţiva oameni între două vîrste şi chiar vreo 3-4 adolescenţi.

Am intrat în vorbă cu un bărbat de vreo 40 de ani. Alexandru o duce greu, are o pensie de invaliditate, e fără job, şi locuieşte împreună cu părinţii pensionari. De aceea, el sosise la butic şi mai devreme, la ora 6.20. Mare i-a fost însă decepţia cînd, ajungînd la tejghea, a constatat că ultima franzelă „socială” o luase omul din faţa lui.

„Trebuia să vin la ora 6.00...” a strecurat printre dinţi Alexandru şi a plecat copleşit de amărăciune. Dar la ce oră veniseră oare cei care erau în faţa lui?

Pînă deunăzi în buticul acela, oamenii puteau cumpăra două feluri de pîine „socială”. Ieri dimineaţa, unii au aflat că un fel a dispărut, nu se mai face. Dar cît costă pîinea care îi trezeşte pe oameni cu noaptea-n cap? Franzela rotundă, neambalată, costă 1 leu 50 de bani, iar preţul unei pîini ambalate e de 2 lei 10 bani. Acestea sînt preţurile pentru care lumea vine la buticul acela cu ochii împăienjeniţi de somn.

Acum situaţia acelor oameni va fi şi mai complicată. Dispărînd un soi de pîine „socială”, numărul franzelelor ieftine va şi mai mic, iar oamenii vor trebui să vină pesemne pe la ora 5.00. Ieri, cumpărătorii matinali au aflat că nu mai pot cumpăra două franzele, ci numai una. Mai e şi faptul că acţionarii Franzeluţei au declarat încă anul trecut că suportă pierderi de milioane din cauza pîinii „sociale”. Viitorul se prefigurează a fi sumbru pentru Alexandru şi alţi căutători de pîine ieftină.

În final, o secvenţă care nu ştiu dacă îi va impresiona pe guvernanţii tranziţiei care făuresc viitorul luminos al ţării. Printre cei care făceau coadă într-o dimineaţă era un omulean de vreo 55 de ani, cu fruntea încreţită de griji, care ţinea într-o mînă 3 lei. Era limpede că omuleanul voia să cumpere 2 franzele de 1 lei 50 de bani. Ajungînd la tejghea şi aflînd că pîinea de 1 leu 50 bani s-a terminat, omuleanul a rămas perplex. Vînzătoarea i-a propus să ia o franzelă ambalată de 2 lei 10 bani. Omuleanul a bombănit ceva supărat, a fluturat din mîini, şi-a rotit privirile primprejur, invocînd parcă ajutorul cuiva, apoi a zbughit-o din butic, fără să cumpere ceva.