Linkuri accesibilitate

UNICEF constată că în multe țări ale lumii copiii cu dizabilități sunt priviți cu ostilitate, nu cu dragoste și cu compasiune.


Fondul pentru Copii al Națiunilor Unite, UNICEF, a lansat astăzi un raport concentrat mai ales asupra copiilor cu dizabilități, constatând că din cauza discriminării și excluderii din societate ei se numără printre cei mai marginalizați locuitori ai planetei.

Raportul UNICEF spune că minorii cu dizabilități sunt de patru ori mai expuși decât copiii sănătoși riscului de a fi țintele violenței fizice și sexuale și au șanse mult mai mici să primească îngrijire medicală sau să meargă la școală. Faptul că mulți dintre ei nu primesc nici un fel de noțiuni de educație sexuală îi face mai vulnerabili la abuz și la contractarea maladiei SIDA. „Marele obstacol pentru acești copii nu este handicapul lor, ci discriminarea cu care se confruntă”, a spus la lansarea raportului în Vietnam directorul executiv UNICEF, Anthony Lake.

UNICEF constată cu regret că în multe țări ale lumii copiii cu dizabilități sunt priviți cu ostilitate, nu cu dragoste și cu compasiune.

Abid Aslam, unul dintre autorii raportului, a spus că minorii cu dizabilități, dacă li se oferă șanse, pot contribui la vitalitatea familiilor și societăților din care fac parte.

Aslam a mai spus că mulți copii cu dizabilități sunt pur și simplu invizibili, pentru că părinții nu-i înregistrează la naștere.

Raportul cuprinde întâmplări cutremurătoare mai ales din țările în curs de dezvoltare: de pildă, cazuri de copii albinoși din Africa uciși în baza credinței că organele lor pot fi folosite pentru tratarea unor boli.

Sunt pomenite însă și cazuri cu sfârșit fericit, dintre care unul este din Republica Moldova.

Nicolae Poraico și fratele lui Grișa au petrecut mai mulți ani într-o școală-internat pentru copii cu dizabilități mintale, dar în 2010 s-au reunit cu mama lor în satul Lăpușna. UNICEF spune că deznodământul fericit a fost posibil grație efortului programului „O comunitate pentru toți”, aplicat de fundația Keystone Human Services cu sprijinul Fundației Soros.

În mărturia din raportul UNICEF, Nicolae își amintește că la internat mâncarea era bună mai ales de sărbători și că a avut un prieten pe nume Victor, un tânăr care lucra la bucătărie. Nicolae își amintește însă și că personalul internatului bătea copiii, dar nu-și amintește sau nici nu a înțeles vreodată de ce. „Mă băteau cu bețe de mă durea apoi spatele”, scrie Nicolae, adăugând că și băieții se băteau între ei și că unii dintre ei aveau cuțite.

Nicolae spune că a sperat mereu ca el și fratele lui Grișa să fie luați acasă, pentru că dacă nu, ar fi putut fi plasați în familii separate.

Cu mama la Lăpușna, scrie Nicolae, viața este mai bună, se joacă cu Colea, Igor și Dima, nu-l mai bate nimeni, merge la școală zi de zi și dintre materii îi plac cel mai mult educația fizică și limba română. Iar la internat Nicolae ar vrea să se întoarcă numai în vizită, ca să-l vadă pe prietenul lui Victor, care dormea când mama i-a luat acasă, așa că nici n-a apucat să-și ia rămas bun.
XS
SM
MD
LG