Linkuri accesibilitate

Criticul de artă Larisa Turea, care a fost printre participanţii la cel mai prestigios festival de film din lume, răspunde întrebărilor Valentinei Ursu.


Europa Liberă: Deci s-a consumat acest eveniment frumos de la Cannes. Am aflat şi cine este câştigătorul premiului mare la festivalul de film. E o poveste de dragoste a unui cuplu de lesbiene. Aceasta a surprins cumva?

Larisa Turea: „De fapt, cum a zis şi preşedintele juriului, Steven Spielberg, este o poveste frumoasă de dragoste, un fel de Romeo şi Julieta, fără ca să facem deosebire de sex. E vorba de două fete din clase sociale diferite, care se despart. În principiu, acesta este filmul care a întrunit şi preferinţele criticilor. În topul revistelor de specialitate, „La Vie d'Adèle” („Viaţa Adelei”), capitolul 1 şi 2, s-a clasat cel mai bine. Aşa că aici, după foarte mulţi ani, preferinţele publicului spectator, ale criticilor şi ale juriului au coincis. De fapt, un festival este doar un început, în special, festivalul de la Cannes, este şi un extraordinar vector de democratizare. Dar abia după festival filmele pornesc spre capitalele lumii, spre toate ecranele lumii, abia atunci se lansează.”

Europa Liberă: Cinematografia românească a obţinut o recunoaştere la Cannes.

Larisa Turea: „A câştigat un premiu în cadrul secţiunii Cinéfondation, deci, filmele de şcoală...”

Europa Liberă: ... destinată studenţilor.

Larisa Turea: „Da, de obicei, sunt filmele de la absolvirea şcolii şi acest premiu care înseamnă foarte mult a fost luat de Tudor Cristian Giurgiu cu filmul „În acvariu” care, la fel, vorbeşte despre o relaţie de cuplu, doi tineri care ba se împacă, ba se despart. Este făcut foarte sensibil acest film, are o imagine foarte limpede. Este un film care are şi foarte mult umor. În această selecţie a festivalului, a fost o deficienţă de umor, de comedie. Au predominat temele triste. Şi mă bucur că juriul totuşi a apreciat, în principiu, toate temele care au fost în festival. Toate temele marcante ale zilei au fost apreciate cu note maxime.

Mă bucur că în acest festival au marcat oarecum teritoriul şi filmele noastre, filmul lui Dorian Boguţă „De azi înainte”,care a avut câteva proiecţii cu titlu special, filmul lui Igor Cobîleanschi. Şi am mai găsit la Short Film Corner încă două filme, unul făcut la „Cahul Film” şi altul, un film-poem despre un azil de bătrâni. Deci începem într-adevăr să ne impunem, chiar cu mijloace modeste, dar am vorbit cu câţiva producători din România şi din Germania, în special, cu Dan Burlacu care mi-a spus că în toamnă demarează un proiect „Omnibus”, deci, un proiect în care vor fi mai multe filme de scurt metraj, vor fi finanţate de către producătorii din România şi din ţările nordice, care va întruni 7 tineri regizori moldoveni. Şi sperăm că, la anul la Cannes, deja vom avea o recoltă mai impunătoare de filme. Deja au fost selectate scenariile, au fost selectaţi regizorii. În toamnă, se vor începe lucrările.”

Europa Liberă: Faptul că la Cannes s-a auzit şi despre Republica Moldova e un avantaj?

Larisa Turea: „Este un avantaj. Despre Republica Moldova s-a auzit nu de acum, au fost ani în care am luat şi Palmierul de Aur, un Palmier de Aur a luat filmul „Haiducul” acum mulţi ani. Emil Loteanu cu „Anna Pavlova” a fost chiar în deschidere. Deci la Cannes acest covor roşu de la Palatul Festivalurilor ţine minte cineaştii moldoveni.

Am vorbit cu Kiril Razlogov, unul din cunoscuţii critici de film din Rusia, care mi-a spus că acum se observă, în genere, o efervescenţă a filmelor moldoveneşti în lume. Un film moldovenesc va fi inclus în programul de la Karlovy Vary, la fel, şi la festivalul de la Moscova vor fi filme moldoveneşti. Deci existăm, numai că trebuie să căpătăm o voce mai distinctă.

Trebuie, cum îmi spunea Cristian Mungiu că da, într-adevăr, în Moldova există foarte multe poveşti care merită a fi aduse pe ecran, dar e nevoie de o acţiune concertată, deci, de eforturi comune. Şi să răzbatem împreună, nu de unul singur. Şi că chiar el, care are foarte mulţi colegi, mulţi prieteni printre basarabeni şi apreciază foarte mult creativitatea noastră, consideră că e nevoie de o acţiune care să implice şi forurile de stat, să implice Ministerul Culturii, să implice mai activ şi alte instituţii, pentru ca să răzbatem. Pentru că, într-adevăr, avem foarte multe talente, avem subiecte extraordinare, sunt ca nişte mine de sare aceste subiecte ale noastre. Dar care trebuie totuşi privite cu un ochi de artist, nu doar ca un reportat despre tot ce se întâmplă, despre aceste tragedii ale noastre naţionale. Dar e vorba şi de o abordare estetică, în primul rând, de a spune nişte lucruri aşa cum se vorbeşte astăzi.

Şi prin acest lucru este foarte important festivalul de la Cannes pentru că el dictează nişte reguli de conduită, propune nişe limbaje noi. Prin aceasta, filmele care au luat marele premii sunt foarte importante pentru că nu numai spun o poveste, dar o spun altfel, o spun aşa ca să fie pe înţelesul tuturor.

Eu am fost curioasă şi am mers să văd încă o dată filmul „La Vie d'Adèle” („Viaţa Adelei”), într-o sală cu tineri. Şi am fost surprinsă cât de atenţi erau tinerii la această poveste şi poate şi în aceasta şi constă magia filmului, că oricine se simte în miezul acestei poveşti, oricine se poate identifica cu personajul central, indiferent că e vorba de o dragoste între lesbiene sau între un bătrân şi fiul său, cum este subiectul din filmul „Nebraska”, un alt film extraordinar care a luat premiul mare, Palmierul de Aur pentru interpretare masculină, pentru un actor din vechea generaţie, Bruce Dern care spunea că, pentru a face acest rol, a fost nevoit să uite toate personajele de până atunci. Un film care vorbeşte prin imagini mai mult. Imaginea umileşte cuvântul, a vorbi prin imagini este într-adevăr, o performanţă a cinemaului şi „Nebraska” a reuşit foarte mult, un film nostalgic unde răsună foarte multă muzică.

Au fost filme extraordinare şi cred că vor ajunge şi la Chişinău foarte curând. Se vor bucura şi spectatorii noştri de această recoltă minunată a festivalului de la Cannes din ediţia a 66-a.”
XS
SM
MD
LG