Linkuri accesibilitate

De aceea şi sîntem două decenii într-un impas cronic.


Se discută mult aici despre cum este societatea moldovenească. Cine a trăit însă în Moldova în ultimele două decenii e îndreptăţit să se întrebe dacă oamenii care-l înconjoară alcătuiesc o societate. Mie îmi este foarte greu să răspund la o asemenea întrebare.

De fapt, ce ne uneşte pe noi, cetăţenii Republicii Moldova? În aparenţă, există parcă nişte raporturi economice care ne leagă. Dacă însă ne gîndim la evaziunea fiscală în floare, la ponderea economiei subterane sau pur şi simplu la obişnuinţele unor vînzători şi patroni autohtoni, putem să constatăm că nu avem prea multe în comun. Păi, ce mă leagă pe mine de vînzătoarea opacă a tranziţiei care, în piaţa centrală, mi-a afişat trei preţuri diferite pentru un produs în decurs de 10 minute?

În alte privinţe, e cam aceeaşi Marie. Nu există o idee naţională care să ne consolideze, nu există nişte valori care să oprească ofensiva bădărăniei şi hoţiei. Da, de sărbătorile creştine, vezi cohorte de oameni blajini, pioşi, oneşti şi sensibili. Dar sărăbătorile se termină şi cultul mişmaşului şi indiferenţei se reinstaurează rapid.

Ce îi uneşte pe aceşti cetăţeni moldoveni baricadaţi în fortăreţele lor familiale? Ce construiesc împreună aceşti cetăţeni care nu mai întrezăresc nimic dincolo de propria bunăstare? Pe ce se bazează această îngrămădire de oameni? Nu cumva pe supremaţia legii? Să fim serioşi! Am avut suficiente ocazii să constatăm că legile sînt aici ocolite cu uşurinţă.

Şi de ce ne mai miră faptul că Moldova e mereu cea mai săracă ţară europeană? Parcă oamenii de aici sînt uniţi de dorinţa arzătoare de a scoate ţara din sărăcie? Mai curînd dorinţa asta e un simplu slogan electoral.

Aşadar, ce ne uneşte? Păi, mai nimic. Poate doar - un pic - trecutul comun sovietic cu care însă nu poţi face mare lucru. De aceea şi sîntem două decenii într-un impas cronic. Şi se pare că vom mai fi o vreme...
XS
SM
MD
LG