Linkuri accesibilitate

El este adresat procurorilor, avocaţilor şi persoanelor care au avut parte de rele tratamente.



Ghidul oferă informaţii victimelor despre drepturile lor, oferind situţii posibile în care pot avea loc acţiuni de tortură şi traseul legal pe care trebuie să îl urmeze avocatul. Amintind de dosarele din 7 aprilie 2009 experţii au atras atenţia că în cazurile de tortură multe dintre plângeri rămân neexaminate sau nu sunt soluţionate la nivel naţional şi victele aleg să-şi caute dreptate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Detalii de la Tamara Grejdeanu.


După ce au lucrat timp de un an la patru cazuri de tortură, experţii Amnesty International împreună cu avocaţii şi procurorii care au examinat dosarele au sintetizat principalii factori ce favorizează perpetuarea torturii. Recomandările autorilor se referă la investigarea promptă a plângerilor, la colectarea de probe în timpul procesului de urmărire penală dar şi la modul în care trebuie să fie tratate şi protejate victimele, spune Igor Stoica, coordonator de program:

„În mare parte toţi au căzut de acord referitor la elementele principale, că lucrul trebuie optimizat, că cererile trebuie examinate cât mai prompt şi rapid şi eficient. Adică acest fenomen al torturii urmează a fi oricum exterminat din Moldova fiindcă au trecut deja atâţia ani, patru ani după 7 aprilie şi trebuie să avem ceva rezultate pozitive.”

Recomandările incluse în ghid se referă la necesitatea unor modificări legislative care să nu permită interpretări în defavoarea victimei. Co-autoarea ghidului, avocata Veronica Mihailov-Moraru spune că este necesar ca oamenii să ştie ce îşi pot permite poliţiştii în timpul reţinerii şi care sunt acţiunile de tortură:

„În acest ghid noi venim cu recomandări atât pentru neprofesionişti cât şi pentru profesionişti. Noi am realizat că majoritatea clienţilor noştri practic nu cunosc elementar care sunt drepturile lor. De multe ori aceştia au informat că au fost supuşi torturii şi relelor tratamente dar nimeni nu le-a explicat că ei au dreptul să depună o plângere sau nimeni nu le-a spus unde să se adreseze cu o astfel de plângere.”

Tergiversarea dosarelor pe cazuri de tortură este o altă carenţă din sistemul justiţiar semnalată de experţi. Vitalie Creţu din Răzeni a fost reţinut după 7 aprilie şi spune că până acum tot cere despăgubiri. Tânărul zice că în cazul său poliţiştii au aplicat violenţa când l-au reţinut şi l-au impus să semneze declaraţii ce nu-i aparţin:

„Am fost pe data de opt şi nouă, să-i susţin pe cei, puţini care m-ai ieşeau să protesteze contra la aceea că au fost arestaţi tineri, că au fost torturaţi tinerii. Şi am văzut că mă urmăresc, am urcat în autobuz şi am mers până la locul de serviciu dar acolo totuşi m-au găsit, m-au trântit jos, m-au bătut cu picioarele. La comisariat doi au fost, la reţinere trei. Pur şi simplu, mă trânteau jos, mă băteau, în comisariat pentru ca mă puneau să iscălesc şi eu refuzam.”

Relele tratamente reprezintă una din cele mai dese cauze pentru care Republica Moldova este condamnată la CEDO. Cristina Pereteatcu, directoarea Amnesty International Moldova este de părere că lista condamnărilor ar putea să crească atât timp cât nu avem precedentul unor cazuri soluţionate eficient şi corect la nivel naţional:

„Noi vorbim despre tortură că este o problemă foarte gravă şi torţionarii nu sunt pedepsiţi în continuare, deci cumva noi încercă să atenţionăm că problema trebuie şi poate fi rezolvată acasă şi prin urmare avem de a face cu un cerc vicios şi justiţia în continuare merge pe calea impunităţii, deci nu sunt pedepsiţi cei vinovaţi.”

Concluzia generală la care au ajuns autorii ghidului este că Republica Moldova ar avea nevoie de o instituţie independentă, care să fie specializată numai pe investigarea cazurilor de tortură şi maltratare. Experţii motivează acest lucru prin insuficienţa de competenţe de care dau dovadă, în mare parte, cei antrenaţi în soluţionarea cazurilor de tortură.
XS
SM
MD
LG