Linkuri accesibilitate

UE știe foarte bine că fără bani de la stat și instituții cinematografia europeana nu ar supraviețui.



În jurnalul său de corespondent, Dan Alexe, de la Bruxelles se opreste la Festivalul de la Cannes si la premii mai puţin promovate ale festivalului, dar esenţiale pentru dezvoltarea filmului european.

Duminică 19 mai, în Cannes, în marginea festivalului, a avut loc un eveniment mai puțin „glamouros” decât aparițiile vedetelor hollywoodiene: regizorul danez Thomas Vinterberg a primit premiul european MEDIA, oferit de Uniunea Europeană pentru un proiect de film in curs de dezvoltare.

E a doua oară că UE acordă acest premiu pentru dezvoltarea unui proiect cinematografic. Proiectul premiat anul trecut, când a fost lansat premiul, filmul „Trecutul”, al regizorului iranian Asghar Farhadi, se află anul acesta chiar în competiția oficială a festivalului. Tot anul trecut, actorul unui film al aceluiași danez Thomas Vinterberg care a primit acum premiul MEDIA al UE, Mads Mikkilsen, a luat premiul de interpretare masculină.

Genul acesta de premii instituționale UE, constând în bani și servicii, sînt în general ignorate de presă, însă ele fac să supraviețuiască cinematografia europeană, amenințată din ce în ce mai insistent de negocierile comerciale dintre UE și SUA pentru crearea unei „piețe comune translatantice” (un „NATO comercial”, cum o spusese Hillary Clinton).

Statele Unite le cer europenilor să pună capăt subventionarii „industriei cinematografice”. In schimb, europenii știu foarte bine (cum știu și americanii) că fără bani de la stat și instituții cinematografia europeana nu ar supraviețui.

Europenii vor ca in textul acordurilor sa fie introdusa expresia „exceptie culturala”, ceea ce le va ingadui sa continue sa plateasca pentru a produce filme pe care deseori nimeni nu vrea sa le vada, dar care permit unui intreg grup socio-cultural sa functioneze.

Faptul că în Europa nu e vorba doar de „entertainment” se vede și din alegerea filmelor susținute. Astfel, pentru a rămâne la valul filmelor daneze: danezii sînt specialiști ai sordidului cinematografic, mai mult decât noul val din România. Nu doar Lars von Trier, care ajuns sa toarne filme cu Nicole Kidman si Björk, dar si discipolul sau Thomas Vinterberg, premiatul de ieri, iar un actor precum Mads Mikkelsen, din nou prezent anul acesta la Cannes, cu figura sa eternă de Buster Keaton dur și nesurâzător, cu colțurile gurii veșnic căzute, s-a specializat în roluri de depresiv tulburător, ca în filmul de anul trecut al lui Vinterberg, „Vânătoarea” (Jagten), unde joacă un educator acuzat pe nedrept de pedofilie.

Filmul trata un fapt de societate într-o cu totul altă manieră decât la Hollywood, lăsându-l în final pe spectator perplex, dacă nu chiar la fel de deprimat ca și personajele.



Sprijinind la Cannes depresivii danezi, UE sprijină astfel „excepția culturală” și cinematografia europeană, care nu se manifestă în general prin „happy ending” și veselie forțată. Termenul de „cinema” e deja înșelător, pentru ca nu acopera aceeasi realitate de o parte si de alta a Oceanului. Pentru europeni, cinematografia este o arta. Pentru americani, filmul e „entertainment”, adica divertisment, iar divertismentul nu poate fi decât o industrie, deci nu trebuie subvenționat.
XS
SM
MD
LG