Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Natalia Cucoș.


Nascuta la 24 ianuarie 1980 in Chisinau. Absolventa a Academiei de Studii Economice, facultatea Relatii Economice Internationale. Detine Masterat in Administrarea Afacerilor de la aceeasi institutie. A activat in marketing, vinzari in Modova si Statele Unite. Ultimul loc de munca - Fundatia pentru Dezvoltarea Educatiei si Stiintei, manager proiecte si comunicare. Membra a Clubului International al Femeilor. Face actiuni de voluntariat la sectia hematologie pediatrica a Institutului Oncologic si la organizatia Copil, Comunitate, Familie din Chisinau.

Luni

Deschid geamul, adie o aroma placuta de liliac, e liniste, e Pastele Blajinilor.

Nicusor e pus pe treaba dis-de-dimineata, imi spune ce carti anume isi va lua cu el in Olanda. Plecam la Haga, in citeva saptamini, intr-o noua misiune diplomatica. Radu Cucos, sotul meu, a fost desemnat ca primul diplomat moldovean la Ambasada Moldovei in Regatul Tarilor de Jos. Pina la numirea in fuctie a Ambasadorului, va exercita funcția de insarcinat cu afaceri, ulterior consilier al ambasadorului. Este o onoare si responsabilitate mare, pe care si le asuma constiincios, avind speranta unui viitor European pentru tara noastra.

Dupa micul dejun pe care Nico l-a infulecat in graba, vorbim la telefon cu Nona Lidia, mamica mea, Lidia Capatina. O doamna cu tarie de caracter si putere de imprumutat, in acelasi timp de o bunatate si rabdare incredibila. Si-a crescut odraslele singura. Tot zicea sora-mea, care a mai mare decit mine cu 7 ani, s-a nascut la Universitate si eu la Televiziune, unde a lucrat in calitate de crainica pret de 10 ani.

Am mers la un local pentru copii, unde lui Nico ii place, mamica ne-a insotit cu placere, stam la masa si ma uit la ei cum chicotesc, dar in ochi mamei se intrezaresc lacrimi de anticipata despartire…

Ajunsi acasa ne suna Buna Lora, mamica lui Radu. Traim intr-un bloc, il invita pe Nico la joaca. Il duc sus, Nico insista sa se ascunda dupa mine si la usa eu sa strig:„Surprise!”.

M-am pomenit singura acasa, e o liniste asurzitoare… Lucrez la un proiectel in care m-am implicat voluntar. Pun la punct citeva aspecte pentru o mica prezentarea care va avea loc maine la o sedinta a Clubului International al Femeilor.

Imi amintesc ca m-a sunat Iuliana. Iau telefonul si o sun inapoi, Iuliana (18 ani) si Gheroghe (19 ani) sunt finii nostri pe care i-am cununat recent, le-am si botezat fetita, Lorena, care are acum 5 luni. Ambii au crescut la Scoala Internat din Cazanesti, i-am cunoscut virtual in 2009, cind parintii Lora si Pancho au fost la ei in vizita cu donatii colectate de diaspora din Statele Unite (coasta de est). Sunt copii buni, destepti, au facut o boacana vara asta, dar s-au luat in maini si au luat decizia corecta.

E tirzior, Nico doarme.

Am obosit si eu, imi fac un ceai si pun TV, e un film despre drama unei familii care si-a pierdut fetita! E un film frumos facut, dar e atit de dureros, de ce? Am o confruntare cu cel de sus, de ce trebuie sa plece copiii, as vrea ca toti oamenii sa moara de batrinete, si doar de batrinete, e posibil? Nu cred ca durerea omului care si-a pierdut copilul poate fi priceputa, inteleasa, simtita…

Marti

Incerc sa-mi trezesc comoara, e ca un pisoias pufos si caldut.

Plecam in graba la scoala, care e la o distanta considerabila de casa noastra. Spre scoala, participam la o competitie de slalom. Gropile sunt multe si mari. Recent am asistat la o plombare unei gropi de un metru patrat la care lucrau 12 muncitori, halal de asa utilizare ieficienta a resurselor.

Odata ajuns la scoala, Nico imi arunca un „bye” si aterizeaza in clasa lui multiculturala si multinationala, unde se vorbeste doar in engleza. Incep sa dau citeva telefoane, astazi am o zi plina. La 15:00 merg grabita spre Spitalul Oncologic, unde de mai bine de 3 ani, fac voluntariat in Sectia Oncohematologie Pediatrica unde se trateaza copilasii care sufera de leucemie. Astazi l-am adus pe clown-ul Octavian, a cărui prezență a fost posibila gratie unei foste colege de munca, Ludmila, stabilita in Marea Britanie. Copiii s-au distrat, parintii au avut si ei o pauza. E trist ce imi spune doctorita, Oxana, in primele luni ale anului curent au facut aripioare de ingeras prea multi copii…

Dupa spital, am nevoie de citeva moment sa-mi adun gindurile. Trebuie sa ajung la timp la un alt eveniment important.

La un hotel din capital are loc ultima sedinta din acest sezon, al Clubului International al Femeilor a carui membra sunt. Astai, Prima Doamna a Republicii Moldova Margareta Timofti anunta un un concert d caritate pentru sustinerea crearii salii de literatura academica in incinta Bibliotecii Municipate B.P Hașdeu. Am marea onoarea sa traduc discursul si placerea sa particip ca voluntar la acest proiect. Proiectul „A book to share” este lansat de Elena Dragalin, moldoveanca stabilita in SUA de mai multi ani, care e tot cu gindul la Moldova. Pe parcursul a citorva luni dinsa, cu sprijinul diasporei si al mediului academic american, a reusit sa colecteze 2300 carti academice in limba engleză. Wow!

Doamna Moser, presedinta clubului, si doamna Griffith au tinut sa spus citeva cuvinte de gratitudine pentru aportul meu adus clubului, m-au emotionat. Vom gasi un Club al Femeilor si in Olanda, cu care facem twinning, a mentionat d-na Moser, vom continua sa colaboram.

Seara sfirseste cu un moment culminant, Aliona Moon, este anunta prima, ca finalista a consursului Eurovision 2013. Ne mindrim cu ai nostril, Aliona Moon si Pasha Parfeny.

Miercuri

Desi oficial mi-am incheiat activitatea la Fundatia pentru Dezvoltarea Educatiei si Stiintei merg sa mai punem citeva momente organizatorice la punct referitoare la un eveniment de maine. Ma vad cu colega mea, doamna Ala, o doamna deosebita. Facem o echipa de succes zic eu cu modestie. Imi place sa lucrez cu femei educate, inteligente și care cred in propriile forte. Impreuna am scris intr-un timp record un proiect care are deja un impact simtitor. E vorba de proiectul Responsabilitate Civica 10:10, finantat de a ambasada americană în cadrul programului de granturi mici pentru democratie. Prin acest proiect invitam 10 personalitati in 10 localitati din Moldova sa le vorbeasca elevilor din clasele superioare despre responsabilitate civică.

Trec si pe la ministerul de externe sa aranjez preluarea materialelor promotionale ce tin de turism si economie. Aflati in misiune diplomatica ne propunem sa facem toate activitatile posibile pentru promovarea Moldovei in Regatul Tarilor de Jos.

Seara urmaresc cu interes stirile, nu ma simt nici pe departe confortabil cu tot ce se intimpla in Moldova, as vrea sa aud mult mai multe stiri pozitive.

Joi

Suntem la Orhei, cu o noua vizita din cadrul proiectului Responsabilitate Civica 10:10. Elevii liceului Ion Luca Caragiale, directoarea, si reprezentanta directiei de invatamint o intimpina calduros pe Prima Doamna a MoldoveiMargareta Timofti, care a acceptat sa le tina o lectie de responsabilitate civica. Doamna Timofti le vorbeste despre responsabilitatile, drepturile si obligatiile lor ca cetateni ai Moldovei. Le impartaseste experienta din ultima sa vizita in Statele UNite, printr-un program oferit de departamentul de stat american, dind exemple exacte de activism civic si voluntariat. La fel le vorbeste si despre citeva proiecte pe care dumneaiei le sustine, indemnind tinerii sa fie mai activ implicati in sustinerea si dezvotarea comunitatii.

Echipa noastra, si toti cei prezenti, au fost impresionati de responsabilitatea cu care doamna Timofti a tratat acest eveniment. Au urmat inrebari si raspunsuri, elevii au fost atit de entuziasmati incit am trecut mult peste timpul planificat vizitei. S-au evidentiat citiva leaderi, au incoltit citeva idei care ar putea fi transformate in proiecte, pe care le-am promis ca le vom sustine.

Vineri

Nu vreau sa treaca timpul caci o tot aud pe mamica, care spune ca nu vrea sa imbatrineasca, dar parca eu vreau! As vrea noi sa crestem dar ea sa ramina la fel, neatinsa de timp, la chip si la suflet.

Vorbeam zilele astea cu Radu, asa e viata asta a nostra ne-au crescut parintii si ne-au lasat sa ne luam zborul din cuibusorul parintesc, acum scapam moment importante din vietile noastre, noi din ale lor, ei din ale noastre. Vorbesc cu sora-mea prin skype, ne prinde un dor nebun de vremurile trecute cind eram cu totii gramajoara, si petreceam sarbatorile ca o familie mare, a lui Radu si noi.

Trec si pe la lucru, am pornit atitea proiecte interesante, dar e timpul sa ne miscam din loc, asa e viata familiilor de diplomati.

Azi mi-am petrecut o buna parte a zilei in fata calculatorului, lucrind la proiectelele mele de suflet. Mi-a sunat si Iuliana (fina noastra) care m-a anuntat ca a fost sunata de domnul Victor, care ii va ajuta sa indeplineasca formalitatile de obtinere a unei camere familiale la camin.

Am mai primit citeva vesti bune, ziua nu a trecut in zadar. Ne spunem povestile de seara, Nico mie, si eu lui si mergem la culcare. Au mai trecut 5 zile din luna mai. Îmi place Chișinăul în luna mai.
XS
SM
MD
LG